De vei vedea un rug arzând


De vei vedea un rug arzând
Pe când străbaţi pustia,
Opreşte-te la el privind
Să-i înţelegi solia.

Căci orice lucru ne-nţeles
Cu ochiul şi cu firea
Poate să însemneze-ades
De vrei să-ntorci privirea

Către miracolele mici
Ce trec pe neştiute,
Că însuşi Dumnezeu, aici
Îţi dă îndemnuri multe

Şi pentru-mpărăţia Sa
O nouă viziune
Şi-o strategie îţi va da
Să poţi şi tu a spune

Celui ce suferă robit
De-a patimii-njugare
Că Dumnezeu ce l-a iubit
Îi dă eliberare.

De încă nu l-a pedepsit
Sfinţenia divină,
E că Hristos a pătimit
Să-l scoată la lumină.

Cuvinte poate nu mai ai
Ce-aduc din nou speranţă,
Dar milă pentru el de ai,
Primi-vei cutezanţă

Să te opreşti din mersu-ţi lin
Şi să-i întinzi o mână
Chiar de primeşti în schimb venin
Şi el o să rămână

Cu gândul şi cu inima
În a robiei ţară,
Domnul curând îl va salva
Din trudă şi ocară.

Chiar dacă râvna ţi-a scăzut
Sub al pustiei soare,
Curajul de te-a părăsit
De lunga aşteptare,

Să-ţi aminteşti: “Sunt cel ce Sunt,
Stăpân pe toţi şi toate
Şi-orice, în cer şi pe pământ
Să se-mplinească poate.

Doar un cuvânt de voi rosti,
Eliberarea vine.
Egiptul îl vor părăsi
Acei iubiţi de tine".

Când în sfârşit, vor traversa
Marea cea furioasă,
Spre Dumnezeu vor înalţa
Cântarea cea frumoasă.

Căci nu e imn mai minunat
Decât va fi cântarea
Acelui rob eliberat
Urmând spre ceruri calea.

De-aceea, astăzi dacă vezi
Că nu se mistuieşte
Rugul arzând, din nou să crezi
Că Domnul îţi vorbeşte.