Nădejdea mea

Nădejde-mi eşti Părinte bun
În orice timp şi-mprejurări,
Când peste mine vin cercări
Atunci e vremea ca s-adun
În sufletu-mi lauri să-i pun,
Într-o cunună-n desfătări
Culeşi din grele strâmtorări!

Nădejde-mi eşti Părinte mare
În orice vreme când credinţa
La probă-i pusă prin voinţa
Cea sfântă, ca-n examinare,
Să dau dovadă de-ascultare
Privind sfânta-Ţi făgăduinţă
Că-n Tine-avea-voi biruinţă!

Nădejde-mi eşti Părinte Sfinte
Căci în problemele-arzătoare
La Tine strig spre rezolvare!
Tu-mi eşti bunul meu Părinte
Care mereu mi-aduci aminte,
De Dragostea cea răbdătoare
Cum Ea răspunde la chemare!

Şi pentru sfânta Ta purtare,
Prin grija asupra vieţii mele
Că mă salvezi din orice rele,
Te laud Doamne, în cântare
’Nchinându-mă în adorare,
Că-n Dragostea-Ţi salvatoare
Ai luat asupra, vina-mi mare!

Flavius Laurian Duverna
17 octombrie 2012