Ieremia, proorocul Domnului
Ier. cap. 1

Un alt prooroc Domnu-Și alege
El, Ieremia se numește
și vrerea Domnului, e Lege
Prin gura lui, Domnul vorbește

Tată pe Hilchia-l avea
Din preoții lui Anatot
În Beniamin el locuia
Iosia, domnea peste tot

Poporului Domnul a spus
Căci dinainte de a se naște
El, deoparte a fost pus
Și multe lucruri va cunoaște

La Neamuri el le va vorbi
Și multe vești o să le aducă
De Domnul le va prooroci
Îi va învăța, să se conducă

Dar, Ieremia se opune
El nu știe ca să vorbească
Dar Domnul răspicat îi spune
Chiar El, are sa-l însoțească

Spre gura lui mâna-și întinde
Cuvintele în gură-i pune
Iar Duhul cu totul cuprinde
Acum, la toți le poate spune

Și il trimite să dărâme
Să smulgă și să nimicească
Puterea-n gura lui o pune
Ca să sădească, să zidească

Un veghetor, Domnu-i arată
Și îl întreabă ce-a văzut?
Proorocul i-a răspuns de îndată
Și-n Domnul lui, s-a încrezut

Și un cazan ce clocotește
Spre miazănoapte i-a arătat
Nenorocirea o vestește
Ierasalimu-i, ocupat

Pe oameni îi va judeca
Căci, pe Domnul l-au părăsit
Pedeapsa o vor căpăta
Că altor zei, ei au slujit

Iar pe prooroc Domnu-l trimite
Să spună, celor ce-au uitat
Că și acum și- aduce aminte
Iubirea care i-au purtat

Casei lui Iacov el le spune
De-ai lor părinți, care-au trăit
De urmașul, ce acuma vine
Și Legile, le-au părăsit

Și-ai lor părinți au părăsit
Și au uitat că i-a scăpat
Din robie i-a izbăvit
Și-n țara mândră, i-a purtat

Țara pe care au primit-o
Era ca o livadă plină
De urâciuni ei au umplut-o
Prin idoli, ea părea străină

Și pentru asta Domnul spune
De acum, cu ei se va certa
Și greutăți multe va pune
Trădarea, nu le-o va ierta

Necazuri peste ei s-au strâns
Pe Domnul lor, l-au părăsit
Și astfel singuri au ajuns
Izvoare seci, și-au construit

Dușmanii ca leii, mugesc
Și țara lor este prădată
În cale lor, tot pustiesc
Și înspre prăpăd, se îndreaptă

Pedeapsa, singuri și-au atras
Necredincioși și răi erau
Din cea fost bun n-a mai rămas
Ce-a fost frumos, ei distrugeau

Ei urâții de-ar căuta
Pata lor, veșnic va rămâne
Și Domnul nu-i poate ierta
Chiar dacă orice i s-ar spune

Cu dumnezei străini au fost
De Cel ce-i viu, s-au depărtat
Și s-au spurcat fără de rost
De Domnul lor, ei au uitat

Un neam de răi ei s-au făcut
Căile bune, le-au uitat
În preacurvii au petrecut
Și Legea dreapta, au lăsat.

va urma