Spre Golgota, urca tudit

Spre Golgota, urca trudit
Cu crucea-n spate, obosit,
Domnul Hristos cel întrupat
Recunoscut de Duhul Sfânt
Ca Fiu al Tatălui Preasfânt,
În Jertfa-n care El S-a dat.

Spre Golgota urca Calvarul
Sorbindu-Şi cupa cu amarul
Păcatului pentru omenire,
Ce trebuia complet s-o bea
Mărturisind cum dragostea
Putea, de-aduce mântuire.

Spre Golgota în plâns şi jale
Al fiicelor mergând pe cale
Plângând amarul tragediei...
Cum moare Cel Nevinovat
Ce n-a făcut niciun păcat,
Condamnau forţa infamiei.

Strigătul lor cel disperat...
Pe Isus Domnu' a-nduioşat
Şi El le-a dat o mângâiere
Să-şi plângă pe ai lor copii
Când vor veni, zile pustii
Cu lacrimi multe şi durere.

O! Căci dacă copacul verde
Este tratat precum se vede,
Ce se va-ntâmpla de-ndat'
Acelui, care n-are frunze,
Şi a pierdut orice resurse,
Şi care complet s-a uscat?

Flavius Laurian Duverna
21 octombrie 2012