Călătorind pe drumul vieţii tale,
Având o ţintă clară şi precisă,
Mai poposeşti prin case de argilă
Să spui la oameni despre mântuire.

Viaţa ta de-aici este săracă:
Nici vilă n-ai, nici alte bogăţii.
Te bucuri să ai un corn uscat pe masă,
Dar nu îţi pasă, mergi spre veşnicii.

Acolo nu e foame, nici durere,
Nici zdrenţele purtate doar o zi.
Ţi-ai încheiat aicea alergarea
Şi-acum te bucuri de odihnă pe deplin.

Ai ridicat pe alţii chiar din groapă,
Deşi erai cu totul şubrezit.
Ai dat din cornul tău uscat pe apă
S-ajungă şi la cel nenorocit.

Ai luat de mână pe cel slab şi singur
Şi l-ai condus pe orb pe drumul drept.
Ai spus mereu la oameni despre Isus,
Chiar dacă unii te-njurau în trend.

Dar peste toate, peste timp şi vremuri,
Rămâne-n lume veşnic un patent
Al dragostei, al milei şi al jertfei,
Ce o gasim numai în DUMNEZEU!