Atunci când bezna vine să domine
Și frica mintea mea mi-a otrăvit,
Iar eu mă rog fără să văd lumine –
Mă simt în noaptea-aceasta părăsit.

Încerc ca să răsun c-un glas de teamă
De la Isus o mână de-ajutor,
Dar vocea mea se stinge și se-ngaimă
Căci văd doar un dușman triumfător.

Parcă-au căzut în moarte vremuri bune,
Ochii prind numai chipuri de coșmar,
Iar gândul sfaturi inimii compune
Și groaza-n ea și-a înjghebat cuibar.

Năucă mi s-agită-n jur privirea
Și pretutindeni doar vrășmașii sunt...
Ca o scânteie însă Mântuirea
Îmi amintește-al Domnului Cuvânt.

Începe-a bate flacăra Nădejdii
Când mi-amintii mărețele-I Iubiri -
Din ale-ntunecimilor odăjdii
Am început un psalm de mulțumiri.