Samaritene, m-ai găsit
Dacă nu zac în chin de moarte
Pe-un drum departe, părăsit,
E fiindcă-n marea-Ţi bunătate
Samaritene, m-ai găsit.
Ţi-eram nu doar străin, Isuse,
Ci chiar vrăjmaş nepotolit
Căci avuţiile nespuse
Cu care m-ai îmbogăţit,
Le-am risipit, le-am dat pe toate
Pe lucruri ce n-au folosit
M-ademenise cu păcate
Vrăjmaşul care m-a lovit.
M-a jefuit apoi de toate
Şi fără milă m-a zdrobit
Încât aproape-am fost de moarte
Când Tu, Isuse, ai venit.
M-ai ridicat în mila-Ţi mare
Şi rănile mi-ai alinat
M-ai dus pe braţ pe-a Ta cărare,
M-ai mântuit, m-ai vindecat.
Nu meritam decât osândă
Pentru tot răul făptuit
Dar Tu, în marea Ta-ndurare
Iubirea Ta mi-ai dăruit!