Şi-au plâns copacii, toate frunzele-n culori
Ce-aduc tristeţi şi dor de vară,
Sunt goi şi reci, cu ochii şterşi,
De ploaia de afară.
Se zgribulesc pe crengile golii,
Stoluri de păsări gălăgioase,
Miroase-a poamă, a dulceţi
Şi a pâine coaptă-n casă .
Se simte frigul înspre ger
Şi totul se'odihneşte,
De rodul bun de peste an
Şi mulţumirea,... creşte.
Căci şi-n 'ăst an, atât de greu,
Arşiţa aşa de mare...
Preasfântul, Bunul Dumnezeu
Şi-a dat a Lui 'ndurare.
Să-I mulţumim, de fiecare rod,
De fiecare strugure în vie,
De grâu, porumbul pus în adăpost
Fără de grijă, căci iarna va să vie.
Să-I mulţumim căci n-a uitat,
De-ai Săi copii, cum a promis,
Să-I mulţumim de roada de aici,
Dar şi promisiunea:
Vă duc în PARADIS!