Sunt cu voi până la sfârşit



Când în jurul tău e noapte

Şi în negură te-afunzi,

Când auzi mârşave şoapte

Chiar de nu vrei să le-asculţi,



Când prin "umbra morţii" vale,

Umbli bâjbâind, plângând,

Şi când cazi prea des pe cale,

Sau când eşti sărac, flămând,



Când te scalzi în tulburi ape

Şi furtuna te-mpresoară,

Când nu-i nimeni să te scape,

Sau să poarte-a ta povară,



Când a deznădejdii mreajă,

Şi când pânza de păcat,

Te-nconjoară ca o vrajă,

Să te ţină strâns legat,



Când,... atâtea multe, alte,

Pe traseul vieţii-apar,

Te opreşte! Fă şi halte!

Ca să-ţi aminteşti de Har.



Nu uita că tu eşti fiu,

Şi că Tatăl te iubeşte!

Iar prin greul tău pustiu,

El mereu te însoţeşte.



E cu tine în furtună,

Şi la timp o va opri,

El te ţine strâns de mână,

Şi din noapte-ţi face zi!



E cu tine jos în vale,

Şi când cazi, El te ridică,

El a mai trecut pe cale

Ai curaj, nu-ţi fie frică!



E cu tine-n sărăcie,

Când eşti gol, setos, flămând,

Bei din Apa Lui cea Vie

Te hrăneşti cu-al Său Cuvânt.



E cu tine-n deznădejde

Când te simţi din nou legat

'Ţi-aminteşte atunci de cruce,

Cum El Însuşi te-a salvat.



Deci te îmbracă-n promisiunea

"Sunt cu voi pân' la sfârşit".

Tu şi eu trăim minunea,

Harul e nemărginit!



Chicago 10/25/12