Căinţa

Iartă-mă, iartă-mă Isuse, căci iar team ţintuit pe cruce
Prin faptele ce le-am făcut, în săptămâna cea trecut.
Acum umil eu vin la Tine şi şti că îndrăzneala nam,
Doar murmur iartă-mă te rog, ce inima zdrobită de durere,
Tânjeşte Doamne după mângâiere.

Îmi pare acum atât de rău
căci ştiu căci când păcătuiam eu pe Tine te răneam
Aş vrea promisiuni sati fac, că mă sfinţesc, în orice zi
dar mie frică Domnul meu, că satana iar ma ispiti

Si o să cad, căci sunt ţărână, şi nu aş vrea să cad în a Ta mână.
Dar tentaţia e mare, şi cred că o păcătuiesc din nou
Si iar o să vin să-mi cer iertare.
Aş vrea ca trupul ăsta păcătos, sal arunc, să nu mai fie,
Sau să îţi urmez exemplul, sal răstignesc doamne în cuie...

Ce bine ai spus acum, la ultimul cuvânt,
Sa-ti răstigneşti tu trupul, e lucrul cel mai sfânt.
Nu-ţi cer sal baţi în cuie, ci firi să nu-i dai,
Că vrea să te abată, din drumu catre rai.

Cu firea e problema, dar ţi-am dat puterea,
Să o pui pe cruce
Si-atunci păcatul ce nul puteai duce,
îl vei birui prin cruce. Amin

8:28 Dum 07/10/2012