Anotimpurile vieţii-s rânduite

Anotimpurile vieţii-s rânduite,
De Preasfântul nostru Creator
Poartă-n ele un mesaj divin,
Din trecut, prezent şi viitor.

O, ce frumoasă e pădurea,
De pe deal şi din câmpie,
Când în fiecare toamnă,
Poartă haina ruginie.

Haina aceasta seculară,
Totuşi nu e învechită,
Îmbrăcată-i an de an,
Nu-i de modă depăşită.

Sub copaci ninge cu frunze,
Desprinse din ramul lor,
Cad pe rând cu nostalgie,
Pe pământ aştern covor.

La-nceput au fost un mugur,
Pe o creangă din copac,
Apoi frunze înverzite,
Adăpost, umbră şi leac.

Sub frunzişul ruginiu,
Cărăbuşii se adună,
Pregătindu-se de iarnă,
Ce va fi un timp stăpână.

Pleacă păsări migratoare,
Maiestos e zborul lor,
Le e dor de ţări mai calde,
Pân” la anul viitor

Şi tot meditând la frunze,
La insecte, păsărele,
Mă gândesc cu-nfiorare,
Cum trec şi zilele mele.

Dar ce har să-mi amintesc,
Ce e scris în Sfânta Carte,
Dumnezeu a hotărât,
Scop şi vreme pentru toate.

Va trece şi toamna asta,
Şi vremea ninsorilor,
Vine iarăşi primăvara,
Timpul învierilor!

de Teodor Groza
27.10.2012
Vişeu de Sus