Dormea pe-o bancă într-un parc


Dormea
Pe-o bancă într-un parc ,
Fiind întins pe-o parte ,
O sticlă goal-având sub braţ,
Dar era , totuşi ,
Om cu carte.

Soţia i-a murit , demult ,
Şi a rămas cam … singurel,
Iar băutura-l consola,
Dar era … vai de el!

Noi ne-am oprit ,
Chiar lângă el ,
Şi ne-a venit
Un gând frumos:
Să-i strecuram un bileţel -
Şi pentru el murind Hristos!


Pe invitaţie am scris,
Un număr ,deci, de telefon ,
Iar omul nostru ne-a sunat ,
Curând , pe interfon.

Aşa frumos ne-a mulţumit …
De-atunci, ne-am împrietenit
Şi omul era nelipsit ,deci,
De la şcoala lui Hristos
Ce l-a schimbat aşa frumos.

*

Vino şi tu la şcoala Lui ,
Şi oful tău Lui să i-L spui,
Iar El povara-ţi va lua,
De griji te va elibera
Şi îţi va fi mult mai uşor,
C-Un astfel de Mântuitor!


Poezie inspirată din predica pastorului Petrişor Hărdălău.