De n-ar fi fost Domnul atunci când a fost
Era veşnică noapte şi chin fără rost.
De nu era Cruce când vrut-a să fie
Stăpân era hăul iar lumea pustie.

De n-ar fi fost Domnul cu har şi putere
Umblam pribegind, urlând de durere.
De nu era mila picată din cer
Rătăceam ca năluci cu viitor efemer.

De n-ar fi fost Domnul să lupte cu noi
În iureşul vieţii, în grele nevoi
De nu ne da mâna şi pâine ori apă
Eram lipsiţi de putere, de pace, de viaţă.

De n-ar fost Domnul în aspră durere
Când macină boala şi nopţile-s grele
Cine-ar putea fără El să mai spere?
De n-ar fi fost Domnul lipsea mângâiere.

De n-ar fost Domnul când hulpav duşmanii
Aruncau înspre noi cu mii de săgeţi
Pierdut era tot; nume şi anii.
De n-ar fi fost Domnul eram de dispreţ.

De n-ar fi fost Domnul în cer să audă
Suspinul şi jalea rugilor mele
Eram un suflet hain, aiurind în zadar către stele
De n-ar fi fost Domnul să ştie de ele.

De n-ar fi fost Domnul, nimic n-ar fi fost.
Dar Domnul a fost. Domnul este şi-n veci o să fie.
Trăim doar prin El, pentru El pe vecie.
Primeşte Doamne drept prinos MULŢUMIRE.