Bivolaşul cu cercel
Bivolaşul cu cercel
Este foarte plin de el
Că i-a pus măsa-n ureche
Un cercel fără pereche.
Iar când iese el din casă
Lui de nimeni nu îi pasă
Şi e tare-nfumurat
Că mămica l-a-nsemnat.
Bivolii îi dau bineţe
Şi mulţime de poveţe
Însă mica panoramă
Nu îi ia nici într-o seamă.
Le vorbeşte tuturor
Pe un ton poruncitor
E mereu pe ceartă pus
Şi vorbeşte cam de sus.
Pe colegii săi de joacă
El cu coarnele-i înţeapă
Şi strigă în gura mare
Că-i cel tare în parcare
Într-o zi când traversa
Fără a se-asigura
Fu cu totul spulberat
De un tir supra-ncărcat.
Doar cercelul a rămas
Ce la dus măsa acas'
Şi la toţi a dat de ştire
Că-i rămâne amintire
Şi la pus tocmai în cui
Undeva-n camera lui
Şi de el îşi amintea
Când în cameră intra.
Mergând la piaţă , am întâlnit în zona Gurahonţ o turmă de bivoli . Între ei era şi un bivolaş cu cercel în ureche aşa cum au şi mulţi dintre tinerii noştrii care sunt foarte mândrii de cercelul lor .M-am gândit să scriu o poezie cu morală şi a ieşit ceea ce aţi citit .