- Geneza 3:1 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină’?”
- Geneza 3:2 Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
- Geneza 3:3 Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.’”
- Geneza 3:4 Atunci, şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri,
- Geneza 3:5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”
- Geneza 3:6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.
- Păcatul lui Adam
- Geneza 3:7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
- Geneza 3:7 Sau: cingători.
- Geneza 3:8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
- Geneza 3:8 Evreieşte: vântul.
- Geneza 3:9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”
- Geneza 3:10 El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”
- Geneza 3:11 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”
- Geneza 3:12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”
- Geneza 3:13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”
- Geneza 3:14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
- Geneza 3:15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
- Geneza 3:16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
- Geneza 3:17 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
- Geneza 3:18 spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
- Geneza 3:19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
- Geneza 3:20 Adam a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii.
- Geneza 3:20 Adică: Viaţă.
Eva
Autor:
Nănău Adinuţa
|
Album:
Priviri către cer
|
Tematica:
Evanghelizare
Resursa adaugata de 1954adina.9mai in 29/10/2012
Resursa adaugata de 1954adina.9mai in 29/10/2012
Referințe
Eva, ea a fost creată
Pentru a fi de ajutor;
Ea anume-a fost luată
Din a lui Adam, coastă,
Ca el să aibe-nsoţitor.
Răul, luând chip de şarpe
A venit s-o ispitească;
Lângă ea a stat aproape
Însinuându-i prin şoapte:
,,Crezi c-o să te nimicească?"
Eva, fructul a mâncat
Şi s-a lăsat înşelată
Ispititoru-a profitat
Şi-a împins-o în păcat
Ca s-ajungă blestemată.
Prin propia-i neascultare
S-a despărţit de Dumnezeu;
Era singură sub soare
Şi unică prin creare
Dar, ispitită de cel rău.
A adus păcatu-n lume
Şi- omenirea a-nceput
Să păcătuiască-anume
Fără scrupul, fără nume;
Durerea, aşa a cunoscut.
Singura armă de - apărare
A fost, şi este rugăciunea;
Domnul să ne dea-ndrumare
Şi puterea Lui cea mare:
Tată, Doamne, fă minunea!
Ajută-ne ca să nu rupem
Relaţia noastră cu Tine!
Ca Eva, să nu procedăm
De Tin' să nu ne depărtăm!
Să nu fim daţi de ruşine!
Lângă ispită să nu stăm
Şi de vine, s-o alungăm
Ceea ce noi cu Tin' avem
Nicidecum să nu-ntrerupem;
În Tine noi să ne încredem.
Îţi mulţumim, Te lăudăm
La Tine Doamne alergăm
Cu ochii-n lacrimi Te rugăm
Să ne-nsoţeşti oriund' plecăm
Să fii cu noi oriunde stăm.
A.N
18-19.10.2012 Firenze
Pentru a fi de ajutor;
Ea anume-a fost luată
Din a lui Adam, coastă,
Ca el să aibe-nsoţitor.
Răul, luând chip de şarpe
A venit s-o ispitească;
Lângă ea a stat aproape
Însinuându-i prin şoapte:
,,Crezi c-o să te nimicească?"
Eva, fructul a mâncat
Şi s-a lăsat înşelată
Ispititoru-a profitat
Şi-a împins-o în păcat
Ca s-ajungă blestemată.
Prin propia-i neascultare
S-a despărţit de Dumnezeu;
Era singură sub soare
Şi unică prin creare
Dar, ispitită de cel rău.
A adus păcatu-n lume
Şi- omenirea a-nceput
Să păcătuiască-anume
Fără scrupul, fără nume;
Durerea, aşa a cunoscut.
Singura armă de - apărare
A fost, şi este rugăciunea;
Domnul să ne dea-ndrumare
Şi puterea Lui cea mare:
Tată, Doamne, fă minunea!
Ajută-ne ca să nu rupem
Relaţia noastră cu Tine!
Ca Eva, să nu procedăm
De Tin' să nu ne depărtăm!
Să nu fim daţi de ruşine!
Lângă ispită să nu stăm
Şi de vine, s-o alungăm
Ceea ce noi cu Tin' avem
Nicidecum să nu-ntrerupem;
În Tine noi să ne încredem.
Îţi mulţumim, Te lăudăm
La Tine Doamne alergăm
Cu ochii-n lacrimi Te rugăm
Să ne-nsoţeşti oriund' plecăm
Să fii cu noi oriunde stăm.
A.N
18-19.10.2012 Firenze
Adăugat
în 30/10/2012
de florenta.sarmasan
Adăugat
în 02/11/2012
de 80persy
Statistici
- Vizualizări: 1338
- Export PDF: 1
- Comentarii: 2
Opțiuni
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,