Nu mă lăsa Isuse Doamne să pierd ţelul
Mă ţine Tu pe cale treaz
Să n-aţipesc, să nu m-abat pe-alături
Să mă păstrez mereu curat.
Nu mă lăsa Isuse Doamne să uit cerul
Mi-adu’ aminte Tu mereu,
Că-s’ călător, străin, pribeag pe cale
Că nu-s acasă aici, ci-n cer la Dumnezeu.
Nu mă lăsa Isuse Doamne să uit cerul
Mă-nvaţă Tu in fiecare zi
Că nu comori aici şi case mi-aduc pacea
Ci de-al meu nume-i scris în cer la Dumnezeu.
Nu mă lăsa Isuse Doamne să pierd ţelul
În goana dup-a vieţii fericiri
Să nu uit că am fraţi,surori pe cale
Să mă-ngrijesc de ei urcând din vale.
Nu mă lăsa Isuse Doamne să uit cerul
Chiar în valea umbrei morţii de mă voi gasi,
Toiagul Tău şi-acolo mă mângâie
Şi ştiu, doar poala hainei Tale de-oi atinge, mă voi tămădui.
Nu mă lăsa Isuse Doamne să uit cerul
Chiar de-s împresurat de zeci de mii
Să ştiu că Tu eşti peste tot şi-n toate
Nimic privirii Tale nu-i scapă, eşti peste toate Domn, Stăpân, mereu vei fi.
Nu, nu mă lăsa Isuse să uit cerul, să-mi pierd ţinta
Dezleagă-mă de tot ce-i efemer
Leagă-mă Doamne de Tine, să-mplinesc Cuvântul
Şi Duhul Tău cel Sfânt să-mi fie călăuză-n orice clipă pe acest pământ.
amin
30.10.12
In goana "nebuna" a acestei lumi...uitam uneori ca suntem calatori, straini pe acest pamant, ne legam de lucruri trecatoare,ni le dorim, uneori suferim daca noi nu le avem si altii le au...sau in suferinta ne intrebam cum de a lasat Dumnezeu necazul peste noi...de ce l-a ingaduit? ...uitam ca nu suntem Acasa...ca tot ceea ce trebuie sa facem este sa-I slujim Lui si celor de langa noi, ajutandu-i...E trist, dar adevarat...cateodata ne pierdem tinta. Dumnezeu sa se indure de noi, sa fim lumini in valea aceasta prin care astazi trecem...maine poate...vom ajunge Acasa.
Slava sa fie a Lui in veci !