Chiar dacă eşti pe-o mare lină,
Furtuna sigur va veni
Şi bolta chiar dacă-i senină,
Curând, de nori se va-nnegri.

Chiar dacă-ţi merge bine-n viaţă,
Urmându-şi toate rostul lor,
Poate veni şi-o dimineaţă
Ce-ţi va curma celestul zbor.

Căci Valea Plângerii e mare
Şi anevoie poţi s-o treci
Primejdii fi-vor pe cărare
Din ea până când ai să pleci.

De-aceea, fii cu luare-aminte
Asupra pasului ce-l faci,
Ascultă sfintele cuvinte
Ale lui Dumnezeu şi taci.

Nu spune vorbe din mândrie,
De n-ai fost încă încercat!
Şi nu striga de bucurie
Când cursa ta nu s-a-ncheiat!

Mai bine stai în priveghere
Şi fii de luptă pregătit!
Nu poţi gusta din înviere
Firea de nu ţi-ai răstignit!

Încrede-te-n Acela care
Pe valul mării a păşit
Şi c-un cuvânt, în mila-I mare
Furtuna grea a potolit.

Ia-L călăuză pe cărare
Prin Valea Plângerii când treci
Căci El, a morţii încleştare
A biruit-o pentru veci.

Călătorind cu El de mână
Nimic rău nu ţi s-o-ntâmpla,
Cu tine-n veci o să rămână
Şi biruinţă îţi va da.

Abia atunci, cu bucurie
Când vei păşi pe sfânt tarâm,
Vei zice: “Doamne, slavă Ţie,
Că m-ai păzit pe lungul drum!”