Mereu mai mult mă copleşeşti
Cu dragostea Ta mare;
Ce mult şi tare mă iubeşti!
Ce minunat, Isuse, eşti!
Ţi-aduc slavă şi-onoare!

Nu merit, Doamne-atâta har
Ce Tu-l reverşi spre mine;
Iubirea Ta fără hotar
Îmi umple viaţa iar şi iar;
Ce bine e cu Tine!

Atâtea binecuvântări
Îmi dai, Isuse, mie!
Pe buze-mi izbucnesc cântări
Iar sufletu-mi se-nalţă-n zări
Strigând de bucurie.

Ah, cum să pot să-Ţi mulţumesc,
Căci sunt atât de mică...
Pe Tine vreau să Te slujesc,
Să Te ascult, să Te cinstesc,
Ca o supusă fiică.

Ce ai găsit, o, Domnul meu,
La mine-o păcătoasă?
Ce merite am oare eu
Să-mi faci viaţa tot mereu
Mai dulce, mai frumoasă?

O, n-am cuvinte, n-am nimic
Să-Ţi pot da mulţumire;
Fiinţa-ntreagă Ţi-o dedic
Şi tuturor vreau să le zic
De marea Ta iubire.

În veci de veci slăvit să fii
Căci vrednic eşti, o, Tată!
Aştept cu dor ca să revii
Să pot atunci a-Ţi mulţumi,
În slava minunată.

Amin.

30 octombrie 2012