În orele târzii sau prea devreme,
în toamna ce sfârşeşte în grădini
se-aude glasul vântului ce geme
şoptit şi trist prin tufele de spini.

Ce-a mai rămas din iarba verde, moale,
din floarea cu miros îmbătător?
Fire uscate fără de petale
ce se apleacă-n vânt tânguitor.

Grădina-aşteaptă haina albă a iernii
să o îmbrace pentru ziua când
trezită-n mângâierea primăverii
va îmbrăca iar verdele cel crud.

*

Toamne şi ierni, şi primăveri şi veri
trimite-n inimi Bunul Grădinar
şi răbdător El caută-n anotimpuri
un rod micuţ să-l strângă în Hambar...

Galaţi, 1 Noiembrie 2012
Cristina Magdalena Frâncu