Robia grea de nu m-apasă
Şi nu mai sufăr disperat,
E că în mila Ta duioasă
De Tată, m-ai eliberat.

De nu m-a înghiţit nici marea
Cu valul ei înfuriat,
E fiindcă mi-ai deschis cărarea
Să pot s-o trec ca pe uscat.

De nu mă-nvins-au uriaşii
Când înaintea mea au stat
Şi nimicit-am toţi vrăjmaşii,
E pentru că Tu ai luptat

Şi biruinţa cea deplină
Cu braţul Tău ai câştigat,
Pentru că-n dragostea-Ţi divină
Pe-a Tale aripi m-ai purtat.

Şi dacă azi pot să-ţi zic “Tată”,
E pentru că m-ai înfiat,
Mi-ai dat un nume nou şi toată
Cinstea de-a fi fiu de-Mpărat.