TÂRZIA TOAMNĂ
Târzia toamnă mă îndeamnă
La Țara sfântă să gândesc
Să știu mai bine ce înseamnă
Un dor pe care-l îndrăgesc.
Văzând cum se desprind alene
Din ramuri frunze aurii
Realizez că-s multe semne
Despre viața-n veșnicii.
E-o taină care m-afectează
Dându-mi imboldul necesar
Să merg spre Cel care creează
Doar stări învăluite-n har,
Că-n orice vreme e cu mine
Și când e cald și când e ger
Am un Stăpân ce mă susține
În lumea largă să nu pier.
Privesc și parcă mă-ntristează
Văzând copaci aproape goi
Dar sufletu-mi realizează
Că vine viața de apoi.
S-au dus cocorii-n depărtare
Și-au înfruntat și ploi și vânt
Și știu că-n viața trecătoare
Mă lupt, muncesc și mă frământ.
Târzia toamnă mi-amintește
Că-n pribegie sunt tristeți,
Că Domnul meu mă însoțește
Către sublime frumuseți.
gc/ 1 Noiembrie, 2012