Aşa precum se scurge vremea
Şi anii trec în goană parc
Ni se scurtează firul vieţii,
Ne-apropiem de-un alt meleag
Mai bun, mai binecuvântat!

Fie ca frunza care cade
Să-ţi dea de ştire, iute treci
Să te gândeşti la mântuire
La veşnicia ce-o petreci
În Rai, sau iad, în veci de veci!

Fie ca roadele culese
Să te îndemne să rodeşti
Să-ţi dea putere de-noire
Să laşi urme pe unde treci
Şi-un rod bogat să dobândeşti!

În iarna aceasta care vine,
Ai timp, te-apropie de El
Fii mai statornic în lucrare
Zideşte ce-i spre dărâmare
Lumină fii şi mai fii sare!

Repară ce din gânduri rele
Ai dărâmat sau ai stricat
Tu trebuie să fii o pildă
În noapte, să fii o lumină
Căci eşti fiu, binecuvântat

Deci fii o binecuvântare
Pentru acei ce te privesc
O cărăruie ce îndeamnă
Un far în noapte care cheamă
Tu fii cum te doreşte El!