Speranța spre Isus doar o ridic –
Păstrează-mi, Doamne, calea mea curată
Ca nu cumva, pe drumuri de nimic,
Să mă încurc în părăsita gloată.

Căci ei ca idol pântecul și-au pus
Profitul să le fie mai aproape
Să rugume-mbuibându-se nespus,
Copiii-nzorzonați să și-i îndoape.

Ferește-mă, Te rog, să nu-i imit
Să nu am animalice-aspirații,
Prorocii, omul Tău neprihănit
Să-mi fie bucuria mea și frații.

În moștenire Viața Tu mi-ai dat,
Împărăția Ta îmi e moșia,
Prin ea mă cheamă drumul neumblat
Ce-l voi cunoaște-n piept cu veșnicia.

Tu m-ai învrednicit cu Duhul Sfânt
Să-mi dea Înțelepciune și Dreptate
Și-n traiul meu ce trece pe pământ
El inima mi-o-ndeamnă zi și noapte.

M-ai depărtat de la fatale sorți,
De rugăciuni mărunte și în jale,
Lăsai în urmă avuții de morți
Și tind înspre averi spirituale.

Pe căi în cânt, cât și la pașii grei
Isus îmi este Viața și Iubirea,
În Domnul sunt, iar El e-n ochii mei
Și-n inima ce crește fericirea.