Ieremia, este închis
Ieremia cap. 19,20


Și pe prooroc Domnu îl trimite
De la olar, un vas să ia
Și îl îndeamnă să nu uite
În valea Ben-Hinom, să stea

Cuvântul Domnului să-l zică
La toți care vor auzi
De Domnul să le fie frică
Le pregătește mari urgii

Ei pe Domnul l-au părăsit
Și altor dumnezei se închină
Și la Baali s-au umilit
Și ce e drept, nu vor să țină

La măcel locul va fi dat
Cei din cetate vor muri
Și trupul le va fi mâncat
Nimic de ei, nu s-a mai știi

O groapă mult batjocorită
Acest loc rău va deveni
Acel ce trece și se uită
Ce va vedea, îl va îngrozi

Proorocul vasul să îl spargă
Cu toții asta ca să vadă
Ca îngroziți de acol să meargă
Și ce le-a spus Domnul, să creadă

Prin asta, Domnul le vorbește
Cetatea lor o va zdrobi
La loc, ea nu se mai lipește
Mii de bucăți, pe jos vor fii

Și toți acei care-au murit
La Tofet, vor fi îngropați
Și necurate s-or numi
Cetăți din care au fost luați

Proorocul din Tofet se întoarce
Unde a fost să proorocească
Căci în cetate a vestit moarte
Domnul, a vrut să le vorbească

Pashur, ce aicea preot este
Vocea poporului ascultă
Pe Ieremia îl lovește
La închisoare îl aruncă

În temniță este închis
Chiar sus, la Casa Domnului
Și în butuci Pashur l-a pus
El ura, proorocia lui

A doua zi afară-l scoate
Domnul, iarăși prin el vorbește
El care le știe pe toate
Alte nenorociri, vestește

Și numele i l-a schimbat
Din "Noroc," "Spaimă"l-a numit
Și pe toți la moarte i-a dat
Robia, lor le-a pregătit

Pashur cu toată casa sa
În Babilon, robi vor fi dați
Moartea acolo-și vor vedea
Și acolo, vor fi îngropați

Dar Ieremia acum se plânge
Domnului care îl ascultă
Și a lui inimă se frânge
Cu toți îi poartă, ură multă

Și Ieremia se tot plânge
De nedreptatea ce i-o fac
Cu Domnul știe, va învinge
Domnul, nu face al lor plac

Acei cu care a trăit
În pace și-n orânduială
L-au ponegrit și l-au hulit
Au rupt buna lor învoială

Dar Domnul nu-l va părăsi
Pe cel care-i neprihănit
Pe cei răi îi va pedepsi
Cel bun, de El va fi ferit

Proorocul cu amar își plânge
Și ziua-n care s-a născut
E trist și inima-i se frânge
Mai bine, nu s-ar fii născut

El numai suferință vede
Dureri, ce nu mai contenesc
Omul în Domnul nu mai crede
Și relele, se înmulțesc.

va urma