Tatăl meu


Cine merge pe cărare,
Drept precum o lumânare,
Cu privirea înainte,
Căci e omul cel cu minte?

Cine merge pe cărare,
Ca un comandant de oşti ?
Fără să-l fi cunoscut vreodată,
După mers îl recunoşti!

Cine spune adevărul
Şi nu este prefăcut ?
Al meu tată ,al meu tată ,
Îţi spun eu de n-ai ştiut .

Niciodată al meu tată,
Eu nu ştiu să fi minţit,
Şi în lunga sa viaţă,
El a fost un om cinstit .

Ce e-n guşă şi-n căpuşă,
Ăsta este felul său,
Şi-n vorbirea sa vreodată,
Eu nu am găsit vreun rău .

Vorbe cu subînţelesuri,
N-a-nvăţat a folosi,
Iar vorbirea sa arată,
Felul său de a trăi .

Iar în certuri de partide,
El nu s-a amestecat,
Şi-a făcut întotdeauna,
Ce-a crezut cu-adevărat .

Mă mândresc cu-al meu părinte,
Şi aş vrea să fiu ca el,
Cum să-ţi mulţumesc , o Doamne ,
Că mi-ai dat aşa model ?!


Tatălui meu care a împlinit vara aceasta 92 de ani