INTELEPTESTE-MA!



Stânca mântuirii mele, în furtună neclintită,
Înțelepțește-mă în puterea Ta, să fiu curățită.
Cu pioasă teamă, cu Tine în inimă și-n gând,
Mă plec la rugăciune, în templul Tău Sfânt.

Turnul meu înalt, în care e a mea scăpare,
Cu smerenie vin să-ți cer eu, azi, îndurare.
Din dragostea în care mi-ai pregătit veșnicia,
Înțelepțește-mă, să-mi știu, strivi mândria.

Să nu-mi făuresc lumești idealuri, efemere,
Vibrează-mi credința în cerească neprihănire.
Înțelepțește-mă să nu rătăcesc pe căi străine,
Să nu mă las purtată de valul, ce deseori vine.

Înțelepțește-mă să ţin în sfinţenie legământul,
Să n-ajung să rătăcesc, luând în deșert Cuvântul.
Înseninează-mi cărarea cu adevărul mântuirii,
Inundă-mi cugetul inimii cu statornicia iubirii.

Înţelepţeşte-mă să nu m-abat de calea vieţii,
Să-mi stăpânească inima duhul blândeții.
Dă-mi lumina Sfântă, să-mi mărească credinţa,
Să crească și să înflorească-n mine pocăinţa.

Înţelepţeşte-mă să păstrez inima devotată,
Supusă sfințirii pe calea sfântă și dreaptă.
Păstoreşte-mi sufletul, de adevăr să nu s-abată.
Să-mi fie viața nouă, fidelă credinței și curată.
Amin!