În Epistola Evrei,
La capitolul credinței
În vâltoarea suferinței,
Noi avem, iubiții mei,
O cuprinzătoare listă,
Largă trecere-n revistă.
De-o citim cu mintea trează,
Urmărind ce se petrece,
Biblia ne demonstrează
Ce rămâne și ce trece:
Când credința stă la bază
Și când Duhul Sfânt lucrează,
Cele ce se realizează
Toate sunt de nota zece.

Din ce-a fost odinioară,
Am găsit cu cale azi
Când avem puțin răgaz
Să alegem, bunăoară,
-Întrucât și timpul zboară-
Din Scripturi un singur caz.

Plin de-o sfântă chintesență,
Cu-amănunte consemnat,
Textul scoate-n evidență
Defensiva concurență:
David și cu Goliat!
Un copil nevinovat
La un pas de-adolescență
Și un colos înarmat
Ce-ngrozește prin prezență.

Latura introductivă
Pentru partea negativă:
Filistenii, cum vă spun,
Au un om -minune mare-
Cu așa o-nfățișare
Chiar ieșită din comun.
Filistenii-n garnizoană
Dispuneau de-un uriaș
Cu-o alură grosolană
Și-un comportament trufaș.
Provenea dintr-o cetate
Pe atunci numită Gat,
Iar a sa identitate
Uriașul Goliat.

Al său fizic și armură
Ce reprezentau structura
Strategiei filistene
Din acel ținut și vreme,
Depășesc cu mult măsura,
Ponderea, nomenclatura
Biologică, umană
Din lumea contemporană.

În al său echipament
Fără nici un precedent,
Goliat avea-n dotare
Sulița nespus de mare
c-un mâner extrem de brut.
Ca un ghid de orientare,
Biblia, spre confirmare,
Ne dă sulul de țesut.

Coiful său era de-aramă,
Trupul tot blindat în zale
Cum e tancul de reclamă
Ce distruge și destramă
Tot ce întâlnește-n cale.

Filistenii, cum se știe
Din a lor biografie,
N-au mai cunoscut eroi
Cu așa o vitejie,
instruiți cu dibăcie
La nivel de-academie
În probleme de război...

-Dar tu, David, ce hram porți?
Spune-ne, copil bălai:
Ai tu de izbândă sorți?
-Drept îți spun, Măria Ta,
Eu sunt fiul lui Isai,
Un betleemit. Dar stai,
Sa-ți mai povestesc ceva:

Ca un bun israelit,
Am un stil deosebit.
Care este stilul meu?
Îl iubesc pe Dumnezeu.
Astfel sunt și eu iubit
Și de Domnul ocrotit.

Pe când Goliat făcea
Pregătire de război,
Eu umblam cu niște oi
Toată ziua prin zăvoi.
Însă când mă ataca,
Prin surprindere cumva,
Din păduri, vreun urs sau leu,
Nu mă dam bătut nici eu.
Duhul Domnului venea
Ajutor divin să-mi dea,

Să mă-nvețe pe moment
Cum să fac antrenament
Cu-animalu-nfometat
Ca să fiu cândva-n măsură
De-a lupta cu Goliat.
Fiara, cât era de dură,
Oaia îi smulgeam din gură.

Când vreuna din jivine
n-a putut să-nsface halca
Și se năpustea spre mine
Viața să mi-o pună-n joc,
Își dădea peste noroc:
Îi rupeam în două falca
Și o ucideam pe loc.

Duhul Sfânt dă energia
Să te-arunci chiar peste-un zid;
Te cuplezi cu veșnicia,
Nu mai ești fricos, timid...
Dar lui David am să-nchid
Pe moment biografia.

Ca să nu devin suspect
Că puțin m-am depărtat
De la punctul indicat,
Într-al frazelor prospect.
Deci, mă-ntorc iar la subiect
Cu accentul pus direct,
Cum spuneam, pe Goliat.

El fusese favoritul
Din oștirea filisteană
Pe motiv ce sus-numitul
Depășește gabaritul,
Media scriptic-umană.

Ritmu-n care se expune
Când se află-n misiune
E-admirat de generali;
Curg aplauze-n tribune,
Ce mai, Cartea Sfântă spune
Că era un om-minune
Printre oamenii normali.

În acele largi decenii,
-Relatează Biblia-
Cu-amoriții, sirienii,
Edomiții, Filistenii,
Israel se hărțuia.

Cum pe cer se-adună norii
Când se pregătesc de ploaie,
Tot așa guvernatorii,
Pentru pradă, pentru glorii,
Provocau mereu războaie.

Nu trecea mult timp și iar
Vin vrajmașii la hotar.
Însă de această dată,
Filistenii se arată
Mult mai mândri și voioși,
Căci posedă în armată
O persoană admirată
Cum nu s-a văzut vreodată
Printre ei din moși-strămoși.

Susțineau cu vâlvă mare
Că la orice confruntare
Se constată, ca atare,
O enormă diferență
de poziție și stare
Între cel din apărare
Și gigantu-acesta care-n
Operații militare
Nu avea asemănare
Nu-i găseai echivalență.

De figura lui ciudată,
Se-nspăimântă o armată:
Nu degeaba-i campion!
Cine-ar cuteza vreodată
Să-l înfrunte, să se bată
Cu-așa namilă rodată,
C-un asemenea ciclon?

Pe deasupra, uriașul
-Ca să semene teroare
Când s-ar năpusti vrajmașul
Să-l atace, să-l omoare-
Mai primise frățioare,
Un tovarăș în dotare:
Să-l dubleze pedestrașul,
Apărându-l din picioare
Cu-o anexă protectoare.

Deci având un om ca el,
-Goliat, acest rebel-
Filistenii-atacă țara
Fiilor lui Israel
Care, auzind ocara,
Suportau cu greu povara
Pregătirii de duel
Sub insulte fel de fel.

Căci în fața lor apare
Uriașul Goliat
Care strigă-n gura mare:
-Dați-mi omul cel mai tare,
Cel cu care să mă bat!
Cine, din încăierare,
Va ieși învingător,
Va aduce ușurare
Pentru-ntregul său popor.
Nu mai stați în așteptare,
Dați-mi omul indicat!

Dar cu frunțile umile,
Toți iudeii au tăcut.
Vai, ce este de făcut?
Nu mergea aici cu pile,
Se cereau puteri utile
Ca să lupți cu un Ahile
Nemaispus de încrezut.
Ce probleme dificile!
Timp de patruzeci de zile
Uriașul Goliat
-știm din biblicele file-
Pe evrei i-a torturat.

Seara ca și dimineața,
Filisteanul tot striga
Și spre ei înainta;
Însă nimeni nu-ndrăznea
A-i privi de-aproape fața,
Căci era la mijloc viața
Nu a unui om oricare
Fie chiar gladiator,
Miza-i un întreg popor.
Riscu-i mare, mult prea mare:
Dacă ai rămas bătut,
Cum plătești un neam pierdut!
Cum răscumperi, cum aduni
Fiii unei națiuni? !

Toți evreii îngroziți,
Amărâți și necăjiți
Sunt în frunte cu-mpăratul
Și privesc nedumeriți
Când la unul, când la altul.

Și, cum stau ei pe-un imaș,
Iată vine-un copilaș
Ca să-și cerceteze frații. .

Iubitor și drăgălaș,
Cred că le-a adus și-un caș
Căci era un ciobănaș
Ce primea des revelații.

Și-a venit acest minor
În momentul cel mai critic
Se ținea discurs politic
La nivel de stat-major.

Pe moment a fost lansat
Un mesaj oficial.
Iar un mare general,
Abner, l-a transmis verbal
Fără nici un aparat,
Pentru-a da comunicat,

Despre misiuni secrete
Nu erau televizoare
Și nici radioreceptoare
Ci se foloseau ștafete.

Veacuri au trecut în șir
Fără telefon cu fir,
Fără tehnică-avansată
Cum, și de această dată,

Sunt chemați toți ofițerii
Trupelor de infanterii,
Sulițari, arcași călări
Ca să facă cercetări,
Constatări și analize,
Pe companii, pe divizii,
Poate-apar niște surprize
Și se va găsi vreun om
S-aibă forță de atom.

Dar degeaba-i tot discursul;
Cine s-a luptat cu ursul
Și cu fiorosul leu
Ca viteazul ce-l știu eu
Ca s-ajute-acum la greu,
Astfel câștigând concursul?

Vai, cum n-au nici o valoare
Gradele superioare,
Dacă se ascunde-n nor
Marele Luminător
Și rămânem fără soare!

Saul promitea averi,
Însă nu avea puteri
De-a lupta cu-acest titan;
Nimeni nu-ndrăznea pe drept,
A-ncerca să-i țină piept
Tigrului c-un bust avan.

Pe când groaza se-ntețește,
Unii clănțănind cu dinții,
David locului se-oprește
Și întreabă evreiește:
Ce anume-i copleșește
De plâng frații și părinții? . .
Și deoadată se trezește
Inspirat în duhul minții,
La un răcnet ce vuiește
De răsună terebinții.

Numărul și-a repetat
Insulgentul Goliat
Care striga spre mulțime
Cu ocară și sudalmă,
Nu așa cu-o voce calmă-
Cu mânie, cu iuțime;

Și avea o înălțime
Cam de șase coți și-o palmă.

Saul e-mpărat, nu slugă
Și-ar fi vrut ca să-l distrugă,
Dar vocea titanică
L-a bagat în panică
Și-au fost puși cu toți pe fugă.

David, după ce-și deșartă
Toți desagii cu merinde
și începe să le-mpartă,
O durere îl cuprinde.
Nu-i venea să se despartă
Pasul iarăși a-l întinde.
Cum să vezi armata spartă?
Frații lui deși îl ceartă,
O speranță-n el se-aprinde,
Studiind a luptei hartă
Ca un general de artă
Ce spre biruință tinde.

David nu parlamentează,
Știe că-l invidiază
Frații lui, și i-a lăsat.
Dar puțin s-a depărtat și iar se interesează
Ce promite, ce donează
Împăratul disperat.

Hotărârea publicată,
Chiar de rege confirmată,
Este-așa cum David vrea:
Înc-o dată repetată.
Tânărului din armată
Ce va reuși să-l bată
Împăratu-i dă o fată
Și de ginere îl ia.

Numai dacă îndrăznește
Cineva să se măsoare
Cu acela ce hulește
Și, desigur, reușește
În țărână să-l doboare.

David trage cu urechea;
Oare nu cumva se-nșeală?
Multe zvonuri dau năvală.
Nici nu-l prea tenta perechea
Cu familia regală.

Dimpotrivă, el renunță
Și nu vrea oferte-n plus.
Ascultând cum se pronunță,
Cineva-n secret anunță.
Nici n-a isprăvit de spus
Și la rege-a fost adus.

Împăratul când îl vede,
Pune zalele pe el,
Deși nu prea-i vine-a crede
Că așa un baiețel
Va da gata pe-un rebel.

David leapădă costumul
Oferit de împărat,
Căci îl depașea volumul
Și voios apucă drumul
Naintând spre Goliat.

El nu riscă pentru-o fată,
Chiar a regelui iudeu
Ci flăcăul fără pată
Are inima-ntristată
Căci o namilă-ngâmfată
L-a hulit pe Dumnezeu.

Când observă uriașul
Cine vine contra sa,
Grav insultă copilașul
Și începe-a-l blestema.

Asta n-o mai înțelege,
Îl lovește ca un șoc:
Fie-a-nnebunit un rege,
Fie vrea să-și bată joc.

-Oare tu mă iei drept câine
De te văd c-un reteveu?
C-un toiag lovești un zmeu?

Ce mai hohoteau păgânii
După tânărul iudeu!
Ba de vârstă, ba de haină,
Nu știau suprema taină:
El purta pe Dumnezeu!

Filistenii, scoși din fire,
Nu găseau o potrivire:
Un gigant și un pitic!
Ei pe David mi-l măsoară
Și un zâmbet așa-ntr-o doară
Sunt convinși că mi-l omoară
Doar cu degetul cel mic.

"Trupul său mâncat de fiare
Și de păsări va fi azi!"
Șuiera bolidul care
Mai promite sus și tare
O cumplită răzbunare
Aplaudat, nevoie mare,
De maieștrii camarazi.

David i-a raspuns: Ei bine,
Fie-așa cum ai crezut!
Tu înaintezi spre mine
Având sabie și scut,
Dar eu nu mă tem de tine,
Căci pe mine mă susține
Cineva din nevăzut.

Și eu vin asupra ta
În putere-Aceluia
Care ți-a prezis pieirea,
Căci l-ai blestemat oștirea.
Azi te dă în mâna mea
Și te voi decapita.
Va vedea orice făptură
A credinței armătură.

Și se va vorbi pe uliți
Despre slava Domnului.
Fără arc și fără suliți,
Biruința este-a Lui.

Cu încredere de sine,
Ești doar pulbere și lut,
Este zero ce-ai făcut!
Chiar de-ai fi tu orișicine,
Un gigant față de mine,
Ai hulit puteri divine.
Însă, ține cont, străine:
Azi vei fi un om pierdut!"

S-a-ncruntat păgânul tare
Și se deplasa grăbit;
Pasul său curgea-n cărare
Extraordinar de mare
Și-n această-mprejurare
David n-a mai zăbovit.

Avansează câțiva metri
Cel ce-a fost de Domnul uns;
El n-avea decât cinci pietre;
Una i-ar fi fost de-ajuns.

Căci, din prima lovitură,
Praștia cand a-nvârtit,
L-a lovit drept în figură;
Cu-a lui simplă armătură,
Drept în frunte l-a plesnit.

Piatra i s-a-nfipt în frunte
Și căzu jos cât un munte.
A dușmanilor săi fală
Zace-ntinsă la pământ
Căci nu David cu sfială,
Ci-a condus, fără-ndoială,
Piatra Însuși Duhul Sfânt.

Cât era de-nalt și tare,
La pământ s-a răsturnat.
David, ca din arc tresare;
Iute-a fost pe el călare.
Sabie flăcăul n-are,
Însa are Goliat;
Și cu sabia lui mare
Capu-ndată i-a tăiat.

Vai, fug oștile grămadă
Nevenindu-le să creadă,
Cum un copilaș evreu
L-a ucis pe Asmodeu,
Când se așteptau la pradă
Și-un tribut atât de greu.
N-au știut, făcând paradă,
Că există Dumnezeu.

El nu ia-n considerare
Săbii, scuturi de oțel.
Fericit e-acela care
Știe-n orice-mprejurare
Să se-ncreadă doar în El.

Domnu-i binecuvântează
Pururea pe-ai Săi copii;
Și când El te înarmează,
Când pe El îl ai la bază,
Nu te temi de zece mii.

Sub tabloul de mai sus,
După cum a fost expus:
David contra Goliat,
Pentru-a fi actualizat,
Multe ar mai fi de spus
Cu privire la Isus
Care ne-a răscumparat.

Căci în tainele credinței
Și în David noi avem
Un simbol al biruinței
Marelui Erou Suprem.

David sare-n ajutor
Ca să scape un popor
Din primejdia cea mare,
Din a morții-amenințare.
Dar din David S-a născut
Cel ce n-are început,
Rege mai presus de regi,
Salvatorul lumii-ntregi...

Iar acuma, fraților,
Pentru-al nostru viitor,
Are cineva dorință
Să ne facă cunoștință
Cu acest Mântuitor?

Poate-ntrebi sau te gândești:
"Mesager, de unde ești?
Timișoara? București?
Philadelphia? Ploiești?"

"O, nu! Eu sunt Vestea Bună
Care peste tot răsună,
Și m-am pogorât din cer
Cu al harului mister,
Cel ținut ascuns de veacuri,
Nu demagogii și fleacuri.

Recomand azi tuturor
Doar un singur Salvator,
Marele Emanuel
Ce vă cheamă azi la El.
Despicând în două marea
El a dat eliberarea
Fiilor lui Israel.
Iar acum transformă firea
Și salvează omenirea."

Domnul este, nu uitați,
Împărat peste-mpărați,
Primul Frate între frați
Stând pe-ai Bibliei suporți,
Primul înviat din morți

Care-a dat și pentru noi
Despăgubiri de război,
Nu în aur sau valută-
Viața Lui a fost cerută
Și a dat-o bucuros
Pentru omul păcătos.
Fii slăvit, Isus Hristos!

Și noi Ție ne predăm
Și dorim să Te-ascultăm
Până ne vei aduna
În Împărăția Ta,
Lângă David, Samuel
Toți cei sfinți din Israel
Și martirii libertății
Ce-au slujit în vremea lor.
Pe-al scripturii sfânt ogor,
Și formează un popor
Destinat eternității.