Pe drumul vieţii tale, te indreptai spre moarte
Ca şi o lepră te rodeau cumplitele-ţi păcate
Şi rămăsesei doar o umbră a omului de la-nceput
In zdrenţe şi in praf, trăiai ca un pierdut
Nu mai vedeai nici o lumină pe ceru-ntunecat
Şi-aproape că uitasei cum e să fi un om curat
Atunci in ceasul cel mai greu ai auzit o veste bună
Ca există un Isus şi vindecare-n a Lui mână
Şi ai venit-naintea Lui cu ultima-ţi putere
Ai plans cu-amar si ai cerut balsam de mangaiere
Atunci El a venit la tine, când nimeni nu se-apropia
Cu dragoste El te-a atins caci durerea ţi-o ştia
Şi ai primit in dar iertarea şi pace, viaţa, sanătate
Şi pentru prima dată ai gustat ce-nseamnă libertate
Ai fost scăpat de lepră, de zdrenţe şi durere
Păcatul tău a fost iertat, şi ai primit in dar putere
Aceasta Domnul a făcut in viaţa ta , te-a curăţat
I-ai mulţumit tu pentru-aceasta? Şi in faţa Lui tu te-ai plecat?
Ai fost plin de recunostinţa faţă de Cel ce te-a iubit ?
Sau ai plecat pe drumul tău şi nici măcar n-ai mulţumit?
Iertarea ţi-a fost oferită, la fel ca vindecarea
Dar oare cum te raportezi? la Cel ce ţi-a dat alinarea
Este Domnul vieţii tale, iţi e mantuitor?
Sau L-ai vrut doar pentr-o clipă, sa iti fie salvator?
Aceasta poezie am scris-o gandindu-ma la pilda celor zece leprosi care au fost vindecati, si doar unul s-a intors sa ii multumeasca Domnului .(DA)
Fii binecuvântat.
Multumesc frumos sora Adina , fiti binecuvantata de Dumnezeu .