Aduceţi jerfă Domnului!
Veniţi cu coşuri încărcate;
Aduceţi oi şi boi şi capre,
Aduceţi grâu şi vin şi lapte
Şi floarea făinii curate;
Dar pentru bucuria Lui
Tu fă jertfirea eului
Şi mâinile fie-ţi curate.

Adu ca jertfă, inima ta
Şi tot ceea ce este-n tine;
Adu 'naintea Lui şi pune
Toate, faptele tale bune
Chiar azi, nu le lăsa pe mâine;
Până nu vine iar cineva
Şi, ce-ai înălţat va dărâma
Şi doar păcatul îţi rămâne.

Mi-ai vorbit Doamne de jertfă;
Mărturisesc că n-am ştiut
Ce este, şi nici n-am cunoscut.
Tu Dumnezeul meu cel scump
Mi-ai spus ce este, ce să aduc;
Tu mi-ai explicat ce-i jertfă
M-ai învăţat şi despre efă
Şi despre viaţa cea eternă
Cum poţi să fii un nou născut.

Din toată inima am vrut
Pentru Dumnezeu cel scump
Ceva bun ca jertfă să aduc;
El, cu răbdare mi-a vorbit
Şi-am început tare să plâng;
Şi-am înţeles, chiar propriu-mi trup
Ca jertfă vie eu s-aduc,
Şi inima s-o dau în dar
Iar El mă va-mbrăca în har.

Doamne! Tu eşti Dumnezeu
Ce jertfă Doamne s-aduc eu?
O jertfă bună şi plăcută
La care, ochii-Ţi cu drag se uită;
Aduc ca jertfă inima,
Şi gândul meu şi mintea mea,
Sufletul meu pun pe Altar,
Ca şi pe cel mai mare dar;

Viaţa, ce Tu mi-ai dăruit
Cea pentru care Te-ai jertfit;
Aduc ca jertfă mulţumire,
Şi-aduc acum şi-a mea iubire;
Ca jertfă-Ţi dau Doamne trupul
Primeşte-mi azi şi sufletul
Şi jertfa buzelor mele
Cu care spun cuvintele
De laudă şi preamărire!

A.N
27.09.2012 Firenze