Învredniceşte-mă Isuse
Să pot să tac când toţi vorbesc
Să pot să rabd orice-ncercare
Cu Tine să m-asemuiesc

Păstrează-mă într-o sfinţenie
Ce numai Tu poţi să o dai
Să uit de ,,eu,, să uit de mine
Să pot ţinti doar înspre Rai

Ajută-mi ca să stau pe Cale
Cu capul sus, onest, cinstit
Să fiu o pildă, o lumină
Să ştie toţi că-Ţi sunt un Fiu

Dezleagă-mi orice legătură
Ce mă mai ţine-n jos privind
Căci Duhul meu, Te vrea pe Tine
Dar eu sunt slab, nu sunt nimic!

Păstrează-mi doar un zâmbet dulce
Pentru acei ce se-ofilesc
Şi nu e cine să-i ridice
Căci mulţi pe-alăturea păşesc

Şi nu-i prea doare de căzuţii
Între tîlharii acestui veac
Căci dragostea e tot mai rece
Dar vreau ca eu să fiu un leac

Să fiu folositor în viaţă
Că prea e scurtă, n-am s-o pierd
Voi folosi-o în slujire
Slujind pe-acei ce-n Tine cred

De-ar fi ca-ntreaga mea viaţă
Să mi-o târăsc în coate chiar
Am să o fac că-n veşnicie
Voi fi de ceruri mângâiat

Învredniceşte-mă atâta
Să pot să fac ce îmi doresc
Să fiu mai ne-nsemnat ca oricine
Doar pentru ceruri să trăiesc!