Copii gălăgioși în cete...
Copii gălăgioși în cete
Pornesc din noapte cu colindul.
Nerăbdători, din poartă-n poartă,
Străbat prin sate troienite,
Iar gospodari cu coșuri pline
Grăbesc să îi întâmpine
Cu nuci, covrigi și mere roșii,
Galbene, coapte, parfumate...
Dar ce să vezi? O bătrânică,
Ieși la ei c-o poală mică...
Le-ntinse cîte un covrig,
Și se grăbea, că-i era frig...
O! Ce i-a impresionat
Pe-acești copii, și c-un oftat
Mămica lor îi asculta
Stând lângă sobă adunați...
...Cum au colindat și magii...
...Cum au colindat păstorii...
Aducem și noi omagii
De aceste sărbători.
Aducem Pruncului Sfânt,
Versuri multe, cântecele,
Colindând pe-acest pământ
Și vestea bună ducând,
Că S-a născut să ne spele,
Să ierte păcatele.
Din fecioară a venit,
Ca să fiu eu mântuit!
Venind copiii de la colindat (au fost cu Moș Ajunul), și povestind de cele întâlnite, mi-am făcut un tablou in mintea mea care a persistat, transformându-se intr-o poezie. Care a fost scrisă cu aproximativ 18 ani in urmă. (M-am găndit că poate cuiva îi va trebui poezia vreodată, decât să stea in niște caiete ingăbenite, vechi din care deja se rup foile).