Icoană îmi eşti, dar nu de pe perete.
Icoana îmi eşti în suflet şi dor,
Icoană e cerul, şi Ţara Ta sfântă,
Icoană ce-I vie, nu ca cele ce mor.

Un chip de smarald şi plin de lumină,
Îmi este Icoana ce o port zi de zi.
Dar nu atârnată la gât sau pe braţe,
Pictată în suflet, atât cât voi fi.

Icoană aş vrea să Te ştiu totdeauna
În inima mea de om păcătos.
Icoană ce-I vie, aude şi plânge,
Ce bate la inimi, cu glasul duios.

Icoană a fost venirea Ta la mine.
Când Tu m-ai ales să-Ţi fiu de folos.
Icoană aş vrea să rămâi pentru mine
Isuse Prea Sfinte, în lumea de jos.

Icoane cu chip de îngeri şi stele
Cu feţe senine de parcă ei văd,
Nu pot sta alături de slava Ta vie
Că-s mute şi surde, sortite-n prăpăd.

Icoană Te am, dar nu pe perete.
Şi nici atârnată la gât nu Te port.
Icoană scluptată-n inimă, Isuse,
Icoană ce-I vie, nu chip ca de mort.


Viorel Balcan 27 decembrie 2011