Ce-i Golgota? Am auzit
Că este punctul definit
De unde se formeaz-o cale
Ce schimbă legile morale
Cu noi reflexe vizuale
Și-un intelect desăvârșit.

Ce-i Golgota? Nu-i simplă schemă,
Nici minții de burghiu o temă.
O, cât doresc să mă-nțelegi!
Prin har, prin jertfa ei supremă
Rezolvă cea mai grea problemă
Și-abrogă slova vechii Legi
Spre-aceasta vina lumii-ntregi.

Atunci când omu-a decăzut
Momit, corupt de Bel-Zebut
Prin pomul atractiv la roade,
Acel statut fu conceput,
Dar lumea a făcut ce-a vrut
În funcție de perioade,

Și-apoi a fost trimis din cer
Cu cel mai nobil caracter
Isus Hristos, unicul Fiu
Al Dumnezeului cel viu
Purtând păcat și fărădelegi,
El, Salvatorul lumii-ntregi.

Cum a prezis-o și Caiafa,
-Vorbind cu mare-nțelepciune-
Decât o-ntreagă națiune,
Mai bine piere-un om în chin
Cum scriu profeții și susțin,
În beznă s-a făcut senin.
Cuvântul lor e „da„ și-„amin„,
Iar Duhul Sfânt Și-a pus parafa.

În locul vechiului Talmud,
Sunt puse noi orânduiri,
Iar de la nord până la sud
Se publică și se aud
Aceste reconstituiri.

Ce le-a gândit cerescul Tată
Ca lume-aceasta ruinată,
Nespus de rea și vinovată
Privind spre Golgota măreață
Să afle un izvor de viață;
Privind spre jertfa din Calvar,
Să afle mântuirea-n dar.

La Cruce s-a evaluat
Salvarea noastră din păcat;
Aici s-a reconstituit
Destinul nostru prăbușit,
Murind în locul tău și-al meu
Hristosul, Om și Dumnezeu.

Spre El să ne-ndreptăm ființa!
Prin El vom fi biruitori,
Veniți la Domnul cu credință,
Cu-amare lacrimi de căință.
El merită recunoștința
Din partea noastr-a tuturor.
De-ar curge lacrima șuvoi,
În veci de veci, nici eu nici voi
Nu vom putea să răsplătim
Un sacrificiu-așa sublim.

Aici la Golgota când vii,
Te angajezi și te înscrii
Prin dragostea ce-adânc te leagă
De El o veșnicie-ntreagă.

Ce-i Golgota? Când eu disper
Și pierd cărarea către cer,
Îmi este punctul de reper.
De-acolo izvorăște viața
Și soarele cu raze sfinte;
Lumina lui mi-alungă ceața
Și îndoielile din minte.

Izvor al apelor divine
Și cumpăna înțelepciunii,
Mulți însetați trec pe la tine,
Dar nu se-adapă decât unii.

Aici e poarta-siguranță,
Aici e scara către cer,
Aici a încolțit speranța
Din bobul marelui mister.

Aici și moartea-i condamnată
Căci greu tribut i-am dat și noi,
Iar poftele de altădată
Le arde jertfa necurmată
A Marelui Păstor de oi.

Apoi, cenușa rezultată
Din tot ce-a fost păcat și pată,
Simbolic este aruncată
Afară-n buncăr, la gunoi.

Ce-i Golgota? E-un atestat
În marea luptă ce s-a dat
Aici pe Dealul Căpățânii,
Salvați să fie toți păgânii.

Ce-i Golgota? E monumentul
Celui mai mare sacrificiu,
Și-l contemplăm în tot momentul.
Aici s-a scurs evenimentul
Ce ni-l confirmă Testamentul:
Sentința negrului supliciu
S-a dat să frâng-al lumii viciu.

Ce-i Golgota? E amintirea
Acelui Nume glorios
În care află omenirea,
Iertarea, pacea, nemurirea:
Emanuel, Isus Hristos.

El S-a lăsat zdrobit de lideri,
Legat la stâlpul infamiei,
Ca noi să fim de-a pururi liberi
Și smulși din gheara tiraniei.

Calvaru-i tronul libertății,
Loc al supremului repaos,
Un turn în mijlocul cetății
Ce face ordine în haos.
Calvaru-i Steaua dimineții
Ce-alungă negrele năluci
Când vrei să ieși din nordul vieții
Și nu știi încotro s-apuci

Calvaru-i axa veșniciei,
Toți gravităm în jurul ei;
Un soare-n centrul galaxiei
Ce-a răsărit pentru iudei,

Dar se uscară niște ramuri
Ce-au fost tăiate din măslin
Și harul a trecut la Neamuri
Să intre numărul deplin.

La Cruce, Dumnezeu și omul
Se întâlnesc și se împacă:
La Golgota-i aerodromul
Cu pasageri ce vin și pleacă.

Din nou spre casa părintească
-Edenul care l-am pierdut.
Isus vrea să ne mântuiască,
Spre-a fi din nou ca la-nceput.

Aici nu Eva-i vinovată,
Nici vechiul șarpe Asmodeu;
Oglinda crucii ne arată
Căci vrednici pentru judecată
Erai și tu, eram și eu.

Dar glorie și osanale
I se cuvin doar Mielului
Ce ne-a ieșit la toți în cale
Iar vina mea și-a dumitale
Căzu potop asupra Lui.

Și-a trebuit ca El să moară
Ca să ne scape de infern,
Iar viața-aceasta care zboară
Și-n țărâna rece ne coboară,
-Când va veni a doua oară-
S-o prelungească în Etern,

Să-l cânt și eu și dumneavoastră,
Să-l cânte limba celui mut.
Isus Hristos e mama noastră,
Pe Golgota El ne-a născut.

O, n-avem buze, n-avem grai,
Nici foc, nici zel suficient,
Spre-a-l mulțumi-n orice moment.

Pe drept ne-avertiza Hagai:
"Oprește-te puțin și stai
Să vezi cât semeni și cât ai!"
Deci, ca să nu dăm faliment,
Noi s-ascultăm de Testament.

Îți mulțumim, slăvit Isuse,
Că după toate cele spuse
Și astăzi prin al Tău Cuvânt,
Avem făgăduinți nespuse,
Prin harul Tău măreț, aduse
Acum în Nou-Așezământ.
O, slavă Ție, Miel preasfânt!