De-atâtea ori m-ai învăţat
Să umblu în iubire,
Dar firea m-a înconjurat
În chin şi răzvrătire.
De-atâtea ori m-ai îndemnat
Să urc pe-a vieţii cale,
Dar eu m-am încăpăţânat
Şi am rămas în vale.
De-atâtea ori mi-ai dovedit
Că-n dragoste-i putere,
Dar am rămas tot “încâlcit”
În spinii de durere.
Chiar şi atunci când m-ai mustrat
Cu milă şi blândeţe,
Eu iarăşi m-am înconjurat
C-un nor greu, de tristeţe.
Contra curentului să-nnot
Credeam că pot mai bine,
Dar sunt trudit şi nu mai pot,
De-aceea strig la Tine:
Ia-mă, Te rog, în barca Ta
Şi scoate-mă din ape,
Căci nu am pe altcineva,
Nu-i nimeni să mă scape;
Iar râul vieţii-i furios
Şi trece peste maluri.
Opreşte-Te, Te rog frumos
Şi scoate-mă din valuri!