Nu am dori vreodată o Patrie mai bună
Dacă planeta asta ne-ar fi cămin şi ţel
Dar zbuciumul vieţii, ţărâna trecătoare
Nicicând n-o să-mplinească al inimii sfânt zel.
Nici Raiul nu ne-ncântă cu străzile-i de aur
Ori bogăţii ce-aşteaptă pe sfinţi de pe pământ
De n-ar fi-acolo Mielul ce biruit-a moartea
Răscumpărând cu Sânge al Său popor cel sfânt.
Noi aşteptăm ca ziua măreaţă să apară
Şi, dezlipiţi de glie să ne-ndreptăm în zbor
Spre Cel ce ne aşteaptă ca să ne duc-Acasă
Ca porumbei în stoluri spre porumbarul lor.
Pământul nu ne leagă cu farmecu-i vremelnic
Căci e robit de vina păcatului cel greu
Va arde pe vecie în ziua judecăţii
Şi va domni pe veci Acel ce-I Dumnezeu.
Un nou Pământ şi-un nou cer, o sărbătoare sfântă
Şi-un Singur Domnitor pe veci va triumfa
E Cel ce-a suferit pe Golgota batjocuri
Însă, cu mare slavă, tot El a înviat.
Căci tot ce-i vechi e dus, s-au rupt a morţii lanţuri
Victoria-i deplină, căci Şarpele-i răpus
Iar pe-orologiu-istoriei un Nume nou se scrie
E Numele Acelui ce-a biruit: Isus.
Amin