Doi ochi oricărui om i-ai dat
Şi-n ei ai pus lumină,
Dar nu oricui i-ai aşezat
În suflet, darul minunat
Să vadă îngeri stând la sfat
Şi lumi ce Ţi se-nchină.

Când Tu cobori din cerul sfânt,
Slăvit, Atotputernic,
În omul cel de pe pământ
Aduci lumini de rai şi cânt
Şi ochii ce le prind pe rând
Deschişi spre cer, cucernic.

O, clipa când ai apărut
Şi-n viaţa mea odată!
Întâia oară am văzut
Un cer deschis şi-un om de lut
Şi-o Mână ce-l chema tăcut
Spre Slava minunată.

Prin încercări şi prin necaz
Ce le-am trecut spre Tine,
Pe totdeauna mi-a rămas
Chemarea Ta pe care azi
O spun cu lacrimi pe obraz
la alţii după mine.

Păstrează-mi ochi deschişi deplin
Spre cerurile sfinte,
Ca după-al vieţii mele chin
Să beau al bucuriei vin
În Noul Tău Ierusalim,
În slava Ta, Părinte!