Ca drept răsplată

Ca drept răsplată pentru ce-ai făcut,
Ei te-au trimis la moarte.
De drum stâncos şi pietruit
Ca dar, Tu aveai parte.

Tu mâna ai întins spre ajutor,
Dar ei, venin şi ură;
Păstorul lor Tu Te-ai facut
Dar ei catran şi zgură.

Ivzor de apă ce e viu
Ai fost, când seceta răpune.
Dar ei, un foc mocnit în ura lor,
De fum şi de tăciune.

Ai fost şi pâine pentru cel flămâd
Şi însetat după iubire,
Dar ei, năluci ce-n noapte mor
De fals şi amăgire.

Ai plâns şi ai oftat din greu
Pentru cetatea cea de crini.
Dar ei răsplată-n dar Ţi-au dat
Bătăi de bici, şi ramură de spini,

Ce fără voia Ta au împletit
Din spini şi pălămidă...
Iar spinii lor brăzdau din greu
Urme, pe fruntea-Ţi de lumină.

Ai vrut pe toti cu drag să-i scoţi
De prin noroi şi lumea care trece.
Dar ei, Te aşteptau râzând
Cu un mormânt prea trist şi rece.


Tu ai fost leac vindecător
Şi viaţă pentru cel ce moare.
Dar ei, cu răni Ţi-au mulţumit
Dureri şi chin, făr' de hotare.

Azi după mii de ani Isus,
Mă-ntreb pentru atâta oară:
Sunt eu din cei ce-n drum Te-au plâns
Sau dintre cei ce Te scuipară?

Ca vameşul ce stă cândva
Umil şi plâns, cu fruntea aplecată,
De spaimă şi păcate azi şi eu,
În dar Îţi dau o inimă pătată.

Nu trandafiri au fost la crucea Ta
Nici flori, nici primăvară;
Au fost doar lacrimi şi dispreţ
Pe când plăteai a mea povară.

Oţet şi spini nu vor mai fi
Nici zarvă, nici o moarte.
Şi lauri de-mpărat vei da
Pe ei când vei desparte.

Ca drept răsplată Tu vei da
Odihnă, sfinţilor ce sunt,
Căci plata Ta, e mult mai dulce
Decât Ţi-au dat ei pe pământ.

Viorel Balcan 18 septembrie 2011