O, libertatea ce ne place
În afara lui Isus
E-acel rău ce robi ne face
Și care-n temnițe ne-a pus.
Cea mai grea întemnițare
E aceea care-ți ține
Încleștată între zăvoare
Mintea ta, nu doar pe tine.
Acel ce vrea liber să fie,
Liber cu adevărat,
La Hristos trebuie să vie
Să-I ceară-a fi eliberat.
Căci libertatea-i o putere
Prin care poți a stăpâni
Propria voință și fire
Și dușmanu-l poți iubi.
Libertate, înseamnă viață
Și viață înseamnă iubire.
Iubirea-i o slavă măreață,
Veșnică și-n strălucire
Și-n ea nu există moarte
Și nici vreo întunecime,
Doar lumină și dreptate
Și-o trăire la înălțime,
În împliniri nelimitate
Și-n deplină curăție
Fără urme de păcate,
Ce transcende-n veșnicie.
Zaragoza 05/11/2012
de Ioan Hapca (Ionică)
Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi.” (Ioan.8,36) Însă oamenii înrobiți, privesc la Fiul lui Dumnezeu doar când ființa le este strivită de necazuri nădăjduind eliberare din acestea, sau privesc la tot ce-i îmbie firea nădăjduind că Fiul lui Dumnezeu îi va ajuta să-și împlinească în voie poftele firii... Tu ce așteptări ai de la Fiul lui Dumnezeu?