Viața umană-i ca o scară

Viața umană-i ca o scară
Ancorată în zenit,
Care urcă și coboară
Sufletul spre infinit.

Infinitu-oricărui suflet
„Azi” și-aicea-i făurit
Și determinat de umblet,
Prin credință, implicit,

Doar prin ea ajungi în ceruri,
În prezența Celui Sfânt
Dar credința exclude „crezuri”
Ce te leagă de pământ.

Orice drum ce bun îți pare
Este rău de nu te duce
La Tronul de îndurare,
În smerenie, sub cruce

Și-este rea sau e deșartă
Orice „bună străduință”
Ce nu înalță și nu poartă
„Din biruință în biruință”.

„Viața merge înainte”
Și „înainte”-i sus sau jos,
Josul are multe ținte
Sus, o Țintă, Isus Hristos!

02/11/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)