E toamnă, pământu-şi dă rodirea,
Copacii gem cu fructe-împodobiţi,
E vremea lor, şi-au împlinit menirea
Rodind, aşa sunt împliniţi…

Viţa îşi numără ciorchinii,
Se-apleacă smerită sub dulce povară.
De rodul ei se bucură creştinii
Ce au privit şi aşteptat o vară…

Toate-şi dau rodul şi ne vorbesc,
Natura încă ne-nvaţă!
Priveşte bine, toate rodesc!
Dar tu, ce rod ai în viaţă?

Ce scop ai trecând peste toate,
Din tine ce se culege?
Poate nimic, doar vise deşarte
Din tot, ce poţi alege?

Rodul tău, cine-l aşteaptă
Tu pe cine mulţumeşti?
Pe Dumnezeu, pe sfântul Tată
Sau poftele lumeşti?

Undeva, cândva, ziua nu-i departe,
Va fi toamna ta,
Ţi se vor cere toate!
Şi atunci, creştine, ce se va-ntâmpla?

Pe cineva, ştii bine
Tu sigur mulţumeşti!
Dar ia seama bine:
Ce roade pregăteşti?