Mi-aduc aminte de trecut
Când nu-L ştiam pe Dumnezeu;
Pe mine mă bazam mai mult
Puteam şi ,,munţii" ca să-i mut!
Nimic nu-mi se părea greu.

Şi când voiam să fac ceva,
Nimeni nu-mi sta împotrivă;
Cin' mă putea împiedica
Şi planul meu a-l răsturna?
Cine mă punea-n derivă?

Biet suflet amărât, nătâng
Şi făr' de înţelepciune;
Acum ochii tare-ţi plâng
Şi drumul ţi se pare lung,
Că nu apuci ziua de mâine!

Pe cât ai fost de încrezut,
Atât mai mult eşti azi supus!
Lucrat-a Domnul şi-a făcut
Să vezi ce mult tu ai greşit;
Că mar' nevoie-ai de Isus!

El îmi este-acum Nădejde
Şi Speranţa vieţii mele!
Inima-mi râde şi vede,
Trupul mi-e tânăr şi verde;
Isus e Domn a toate cele!

Cu-un Cuvânt şi-o vorbă spusă
Tocmai la timpul potrivit,
Am devenit a Lui supusă
Prin credinţa ce-a fost pusă,
'N inimă de Domnul Sfânt!

A.N
13.11.2012 Firenze