Vreau să scriu o poezie
De citit şi reţinut
Ce va spun nu-i banc nici şagă
Este ceea ce-am văzut!
M-am uitat puţin la poze
De pe facebook, dragii mei
Şi m-am întristat în Duhul
Aşa am ajuns de răi?
Am văzut pe fraţii noştri
Cum se poartă în ascuns
Când nu sunt la Adunare
Ei cred că nu-i vede Isus?
De surori, nici nu îmi vine,
Mi-e groază să-mi amintesc
Toate ruj şi toate ojă
Ochii-abia le mai zăresc
Şi-am văzut fetiţe frate
Doamne, mai c-am leşinat
Parcă erau împăiate
Vopsite şi dezbrăcate
Care Duh şi care Domn
Vă călăuzeşte-n viaţă
De-aţi căzut aşa de jos
De unde luaţi povaţă?
Cum nu vă apucă groaza
Cum păşiţi în adunare
Ori v-aţi rătăcit cu mintea
Doamne ce destrăbălare!
Cum de mai avem o pâine
În starea-n care-am ajuns
Cât va mai răbda Stăpânul
Mi se pare că-i de-ajuns
Va răcit de tot credinţa
A-ţi luat-o-n rătăcire
De când cu democraţia
Doamne câtă amăgire!
Hai, veniţi-vă în fire
Căci e timpu-aproape scurs
Nu vă mai înşelaţi singuri
Adoraţi-L pe Isus
Nu va mai jucaţi cu focul
C-o s-ajungeţi să-l simţiţi
Renunţaţi la ce nu-i bine
Fraţilor, vă pocăiţi!
Am văzut nişte poze deosebit de îndrăzneţe ale unor fetiţe de-ale fraţilor ,,puşi în frunte,, şi aşa m-am întristat de m-am şi apucat de scris această poezie. Oare aşa aşteptăm noi pe Domnul? Să se îndure Domnul de fiecare şi să ne ridice din starea în care am ajuns!
Să mustri pe cei tineri, ca pe niște copii...și astfel, vei primi răsplată!
Sunt zilele din urmă...
Să ne pocăim ca să fim mântuiți!