Văzut-am Doamne cum Iubirea!

Văzut-am Doamne cum Iubirea
Pe Sine-adus-u-S-a, salvare,
Şi-n Planul de răscumpărare
Cum Ea şi-a împlinit menirea,
Ca prin sfânta-I neprihănire
Speranţă s-aibă-n mântuire,
Cel ce-a greşit, desăvârşirea!

Văzut-am Doamne cum Iubirea
Din cer venind Ea S-a-ntrupat,
Din cerul sfânt şi prea curat
Pentru-a-i da lumii izbăvirea,
Prin Jertfa sfântă din Calvar
Restaurând pacea lumii, iar,
Prin sângele sfânt, mântuirea!

Văzut-am Doamne cum Iubirea
Tăcând, pe Sine S-a tăgăduit;
Ea a răbdat greu, şi-a suferit,
Şi-n drumu-I spre osândirea
Prin conjurări fiind acceptată
Ea S-a predat pe Sine, toată,
Suportând crucea, şi-njosirea!

Şi-atât de scumpă Ea îmi este
Că-n faţa Sa, mă plec smerit,
Mă-nchin cu respect, umilit,
Că-n viaţa mea Ea locuieşte
Schimbându-mă prin adorare
Dup-al Ei chip şi-asemănare,
Ce prin har mă desăvârşeşte.

Flavius Laurian Duverna
13 noiembrie 2012