Suntem săraci, e-adevărat
Nu putem asta ascunde!
Cân'-Domnul la El ne-a chemat
Vorbit-a clar şi răspicat:
Adevărul nu-l poţi vinde!

La El e trai îmbelşugat!
Şi-n acest belşug ne ţine;
Noi ne-am retras şi-ndepărtat
Săraci la minte-am preferat
Ca să trăim în lume.

Aveam căldură şi iubire,
Hrană pentru trup şi duh;
Haine, doar din in subţire
Inimi, pline de fericire,
Oh! Toţi eram ţinuţi în puf!

Pe tărâmul veşniciei
Pe braţul Domnului Sfânt;
Eram, ca-n anii copilăriei!
Vai! Dat-am cu piciorul Gliei
Şi ne-am dus iar pe pământ.

Vai! Cât de bogaţi am fost
Şi n-am ştiut ca să păstrăm,
Casa şi sfântul Adăpost
Ce nouă ne-era de folos,
Şi-n tot acel belşug să stăm.

Săraci suntem cu-adevărat
Săraci în mijloc de belşug;
Săraci, că nu avem răbdare,
Săraci suntem şi în iertare,
Săraci, umblând mereu pe drum.

Suntem săraci în credinţă
Suntem săraci în miluire
În fapte dar şi în voinţă
Săraci suntem în biruinţă
În dragoste şi dăruire.

În ascultare de Cuvânt,
În tot ce-am zis cu jurământ,
Săraci suntem în slujire,
Şi la fel şi în iubire;
Săraci, cu uşa încuiată
Şi-afară-i bogăţia toată;
Ce Domnnul vrea să îţi deie,
N-are nevoie de cheie;
Tu jinduind la bunu-altui
Belşugul Lui îl tot amâi;
Sărac ai fost, sărac rămâi!

A.N
9.11.2012 Firenze