Ca spicul grâului mă clatin
Sub boarea vântului ușor
Și-aud cum stelele de paltin
Foșnesc de sus fremătător.

Ci iată frunză-adânc crestată
Cu-ntregul vântul îl respir
Simțind un zbor care săgeată
Prin rotocale de zefir.

De-odată avântată-aripă
De rândunică-s în senin,
Înțelegând oricare clipă
Din izvorașul cristalin.

Clocotitoare rugăciune
Apa-mi se-ndreaptă înspre râu,
Iar orice undă îmi propune
Din clătinările de grâu.

Îmbrățișez cu viața plaiul
Sub cerul larg și azuriu
Nepricepând de unde paiul
Atât de bine pot să-l știu.