Gâscanul
De la joaca, din islaz,
Furios şi cu necaz
Vine fuga băietanul:
-Tată, m-a muşcat gâscanul!
Şi-mi făcu o umflătură...
Vino să-i dai peste gură!
Haide şi-l învaţă minte,
Să se facă mai cuminte!

-Uite, măi, ce mai erou
Ce-a primit şi un cadou!
Spune-mi, ce s-a întâmplat,
Şi de ce el, te-a muşcat?
Nu cumva ai încercat
Să îi furi vreun bobocel
Pe care-l păzeşte el?

-Tocmai asta aş fi vrut
Însă nu prea am putut
Am văzut colo pe plaur
Boboceii lui de aur
Şi voiam să-i iau cu mine
Dându-le nişte smochine,
Dar gâscanu-nfuriat
Foarte tare m-a muşcat!

-Nu ştii cum te-am învăţat?
A fura este păcat
Iar pedeapsa ţi-ai luat
Pentru că n-ai ascultat
Deci de-acum, te-nvaţă minte
Ca să fii mereu cuminte.

Iar de atuncea, băietanul,
După ce-l taxă gâscanul,
S-a făcut cel mai cuminte
Ascultând de-al său părinte.


2006