Domnul Isus Hristos, Marele Preot, cei mântuiți și revenirea Sa

„Ceasul jertfei de seară a sosit. Preotul stă în curtea templului din Ierusalim, gata de a aduce un miel ca jertfă. În timp ce ridică cuțitul ca să înjunghie victima, pământul se cutremură. Înspăimântat el dă drumul cuțitului și mielul scapă. Peste vuietul cutremurului, el aude un zgomot puternic, neobișnuit, în timp ce o mână nevăzută rupe catapeteasma templului de sus până jos. Peste oraș, nori negri cuprind o cruce. Când Isus, Mielul Pascal a lui Dumnezeu strigă: „S-a sfârșit!”. El moare pentru păcatele lumii. Chiar evenimentul spre care serviciile de la templu au arătat de-a lungul veacurilor, a avut loc. Mântuitorul și-a îndeplinit jertfa Sa ispășitoare și pentru că simbolul a întâlnit realitatea, ritualurile ce prefigurau acest sacrificiu au fost înlăturate. De aceea, a fost sfâșiată perdeaua, a căzut cuțitul și a scăpat mielul.” Matei cap.27:50-51; Apocalips cap.5:6, 12.

Dar istoria mântuirii pe lângă crucea Domnului Hristos mai cuprinde învierea și înălțarea Domnului la cer unde Domnul Hristos continuă să lucreze în Sanctuarul din ceruri. Aici El nu mai slujește ca Miel de jertfă, ci ca Mare Preot. Căci jertfa adusă o dată pentru totdeauna a fost oferită. Evrei cap. 9:28.

Dumnezeu a dat instrucțiuni lui Moise să construiască, ca loc al șederii Sale pământești primul sanctuar ce a funcționat sub vechiul legământ. Exod cap. 25:8; Evrei cap. 9:1. Acesta era un loc în care oamenii erau învățați calea mântuirii. Exod cap. 12:13, 23; Levetic cap. 17:11 și Romani cap. 5:9.

Biblia în Epistola către Evrei ne prezintă un adevăr esențial, că există un Sanctuar în ceruri, adevăratul tabernacol ridicat nu de om, ci de Dumnezeu. În el, Domnul Hristos, slujește în favoarea noastră, punând la dispoziția credincioșilor binefacerile jertfei Sale ispășitoare, adusă o dată pentru totdeauna. El a inaugurat activitatea Sa ca Mare Preot și a început lucrarea Sa de mijlocire la data înălțării Sale. În anul 1844, la sfârșitul perioadei profetice de 2300 de zile, care sunt simbolul a 2300 de ani, conform cu Daniel cap. 8:14, cât și prima solie îngerească din Apocalipsa cap. 14:7, unde ne spune: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a sosit ceasul judecății...”, Domnul Hristos a intrat în cea de-a doua despărțitură a templului, adică în Sfânta Sfintelor și la ultima fază a slujirii Sale ispășitoare. Aici are loc o lucrare a judecății de cercetare, care este o parte a eliminării definitive a tuturor păcatelor, simbolizată de către curățirea sanctuarului ebraic din vechime în Ziua Ispășirii. În acel serviciu simbolic, sanctuarul era curățit cu sângele animalelor jertfite, dar lucrurile cerești sunt curățite cu sacrificiul desăvârșit al sângelui lui Hristos. Această judecată apără dreptatea lui Dumnezeu în salvarea acelora care cred în Isus: „Pocăiți-vă dar și întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare și să trimită pe Cel Ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească până la vremurile așezării din nou a tuturor lucrurilor - despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi prooroci din vechime.” Faptele apos. Cap. 3:19-21. Învățătura biblică despre lucrarea de Mare Preot a Domnului Hristos în Sanctuarul din cer, despre a doua venire și despre învierea morților, alcătuiesc împreună mesajul speranței pentru cei care și-au pus încrederea în El.

Planul de mântuire pentru omenirea căzută în păcat este adus la îndeplinire prin Domnul nostru Isus Hristos, prin slujbele pe care le-a îndeplinit. Domnul Hristos s-a implicat direct în lupta cu Satana și cu puterile întunericului, în lupta dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună și care a avut momente decisive în favoarea Sa și a salvării omenirii păcătoase. Punctul culminant a fost crucea, prin care a fost asigurată înfrângerea și distrugerea finală a lui Satana. Aceasta este una din perioadele istoriei mântuirii neamului omenesc, când Domnul Hristos a luat locul păcătosului, plătind cu jertfa Sa pentru păcatele noastre, încât Satana să nu mai aibă putere și pretenții de stăpânire asupra oamenilor răscumpărați de Domnul. Căci plata păcatului aduce moarte pentru păcătos și pentru a nu muri omul, a murit Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu în locul nostru a tuturor. „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată a lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Romani cap. 6:23; „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Ioan cap. 3:16.

Vechiul Testament prezintă în cartea Exod și Levitic, sanctuarul de pe pământ, unde se făceau slujbe zilnice de către preoți și o dată pe an se făcea ispășirea de păcate de către marele preot, prin aducerea de jertfe de animale curate și fără cusur pe altar, respectând cu mare strictețe toate poruncile lui Dumnezeu.

Aceste jertfe aduse de către oamenii din poporul Israel pentru ispășirea păcatelor făptuite fără voie și jertfe de mulțumire și de recunoştinţă aduse lui Dumnezeu, toate acestea au simbolizat și au corespondent în lucrarea și slujirea Domnului Hristos pentru mântuirea și ispășirea păcatelor omului conform Noului Legământ prezentat în Noul Testament.

În ceruri există un sanctuar, adevăratul cort ridicat nu de om, ci de Domnul; Evrei cap. 8:1,2. Sanctuarul pământesc construit de Moise și poporul Israel, este o reproducere a Sanctuarului ceresc. Aceasta înseamnă că între cele două există cel puțin o corespondență funcțională. Sanctuarul pământesc ne arată foarte multe lucruri despre cel ceresc și despre ce urma să se întâmple acolo. Modelul pământesc ne învață despre realitățile din Sanctuarul ceresc prin eficacitatea jertfelor și a slujirii preoțești.

Slujbele din sanctuarul pământesc erau mijlocul prin care Dumnezeu le prezenţa copiilor Săi principiile mântuirii, fiind o prefigurare a slujirii Domnului Hristos în Sanctuar (Evrei cap. 9:9-15), atât prin moartea Sa și ulterior prin mijlocirea din Sanctuarul ceresc.

Slujirea din sanctuarul pământesc arăta că, deși vărsarea de sânge era necesară pentru ispășirea păcatului (Evrei cap. 9:22), mai era totuși nevoie de un Mare Preot care să mijlocească între păcătoși și un Dumnezeu Sfânt, după aducerea acestui sânge. Slujirea preotului în Sfânta Sfintelor curăța sanctuarul de păcatele poporului și cerea din partea lor o pocăință sinceră. Domnul Isus Hristos, după moartea, învierea și înălțarea Sa la cer face în favoarea noastră marea slujbă de Mare Preot, în Sanctuarul din ceruri, ca parte a Planului de mântuire.

Sanctuarul pământesc construit de Moise și poporul Israel, cu toate slujbele zilnice făcute de preoți acolo, au fost o umbră a realității mijlocirii Domnului Isus Hristos în Sanctuarul sau Templul din ceruri. Acesta este centrul lucrării desfășurate de Hristos în favoarea oamenilor. El are legătură cu toți oamenii care locuiesc pe pământ. Aici este tronul milei și harului Său de unde ni se acordă iertare. Domnul deschide înaintea ochilor noștri planul de răscumpărare dezvăluind triumful în conflictul dintre neprihănire și păcat. Trăim acum în marea zi a ispășirii când se hotărăște soarta veșnică a fiecărui credincios. În serviciul simbolic, în timp ce marele preot făcea ispășire pentru Israel, toți erau chemați să -și întristeze sufletele, regretând păcatul și smerindu-se înaintea Domnului ca să nu fie nimiciți din mijlocul poporului. Tot la fel, toți cei care doresc ca numele lor să rămână scris în cartea vieții trebuie ca acum, în puținele zile rămase din timpul de probă, să vină înaintea lui Dumnezeu, cu pocăință adevărată și cu rugăciune în Numele Domnului Isus Hristos. Trebuie să ne facem o cercetare riguroasă și amănunțită a inimii și să ne îndreptăm viața și faptele, căci acum Domnul Isus datorită harului Său și al Sângelui Său ispășitor încă ne poate ierta, ne poate curăți și poate să ne șteargă păcatele scrise în ceruri în dreptul nostru și odată cu iertarea acordată ne scrie numele în Cartea Vieții. Aceasta înseamnă că intrarea noastră în Împărăția cerului o avem asigurată prin meritele Domnului Hristos de la Calvar și prin mijlocirea Sa. Trebuie să procedăm fiecare personal la o pocăință profundă cu smerenie și umilință înaintea Domnului și Mântuitorului nostru și să nu stăm nepăsători „față de o mântuire atât de mare”.

Așa cum ne este precizat și în lucrarea” Isus vine în curând” tipărită la S.C Farul Speranței SRL Brașov, judecata despre care vorbim aici se numește Judecata de Cercetare, unde vor fi examinate numai numele acelora care s-au declarat a fi urmași ai lui Hristos. Ea va începe cu cei morți de la Adam, care au murit în Hristos și se va termina cu cei în viață din poporul lui Dumnezeu. (1 Petru 4:17).

Judecata fiecărui om care a trăit vreodată pe planeta noastră va avea loc înainte de a doua venire a lui Isus, pentru că Biblia spune că Isus va aduce cu Sine viața veșnică sau moartea veșnică. În Apocalips se întâlnesc trei cărți cu un rol important la judecată.: „Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile aceea.” Apocalipsa cap. 20:12.

Prima carte folosită la judecată este Cartea Vieții (Luca cap. 10:20; Apocalipsa cap. 20:12). A doua carte este Cartea de amintire: „... O carte de aducere aminte a fost scrisă... pentru cei care se tem de Domnul.” (Maleahi cap. 3:16) pe lângă aceste două cărți este și Cartea de nelegiuiri în care sunt scrise toate faptele rele:” Chiar dacă te-ai spăla cu leșie, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot rămâne scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu.” (Ieremia cap. 2:22)

Aceia care L-au acceptat pe Isus, adevărații copii ai lui Dumnezeu care și-au mărturisit păcatele și care și-au perfecționat caracterul, vor rămâne pentru totdeauna în Cartea Vieții și vor fi mântuiți. În caz contrar, vor fi șterse numele lor și vor fi pierduți.

Biblia spune că aceia care nu L-au acceptat pe Isus sau care au renunțat la a fi adevărați creștini vor avea numele șterse din Cartea Vieții. (Apocalipsa cap. 3:5) Nu accepta ideea că din moment ce ești salvat, ești mântuit pentru totdeauna. O mare mulțime se va pierde pentru că ei cred această rătăcire. Totul depinde de relația ta zilnică cu Isus, în condiția în care poți fi mântuit trăind în armonie perfectă cu Legea Lui. „Celui ce va birui și celui care va păzi până la sfârșit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri” (Apocalipsa cap. 2:26).” Cel ce va birui va fi îmbrăcat în haine albe și nu-i voi șterge numele din cartea vieții, ci voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor” (Apocalipsa cap. 3:5; Matei cap. 10:22; Apocalipsa cap. 22:18; Apocalipsa cap. 19:8)

Mântuirea implică o luptă zilnică împotriva răului, pe care o putem duce doar cu ajutorul divin. Isus îmbracă cu haina dreptății Sale pe cei care I s-au predat total, care au biruință deplină asupra oricărui păcat. Acești oameni vor avea numele păstrate veșnic în Cartea Vieții și nu vor cădea sub condamnare, după cum a zis Isus: „Cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel Ce M-a trimis, are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viață.” (Ioan cap. 5:24)

Aceasta ar trebui să fie pregătirea noastră și principala preocupare pentru a fi siguri că suntem iertați, curățiți de păcate și numele să ne fie scris în Cartea Vieții. În acest fel vom fi pregătiți pentru întâlnirea cu Domnul nostru. Aceasta este o pregătire individuală.

Păcatul întregii omeniri a fost așezat asupra lui Isus, iar Divinitatea a acordat cea mai înaltă valoare suferinței naturii umane din Isus, pentru ca întreaga lume să poată fi iertată prin credință în Înlocuitorul divin.

În ceruri Domnul Isus slujește înaintea lui Dumnezeu prezentând sângele Său ca pe sângele unui miel înjunghiat. El prezintă jertfa Sa adusă pentru orice abatere și pentru orice lipsă a păcătosului. Domnul Hristos, Mijlocitorul nostru și Duhul Sfânt mijlocesc neîncetat în favoarea omului. Duhul Sfânt lucrează la inimile noastre făcând să iasă la iveală rugăciunea și pocăința, laudele și mulțumirile noastre. Romani cap. 8:26, 27, 34.; Evrei cap. 7:25, 26, 27.

Serviciile din Sanctuarul pământesc descopereau cele trei etape ale Planului de Mântuire: jertfa înlocuitoare, mijlocirea preoțească și judecata. Biblia ne arată că toate aceste trei etape sunt prezente în slujirea Domnului Hristos în favoarea păcătoșilor; Isaia cap. 53: 5, 6, 8, 10, 11; Romani cap. 3: 24, 25; 2 Corinteni cap. 5:21.

După cum jertfele animalelor arătau spre moartea lui Hristos, tot la fel slujirea preoțească prefigura adevărata slujire a Domnului Hristos din Sanctuarul ceresc. Slujirea zilnică și neîntreruptă a preoților în Sfânta simboliza accesul permanent la Dumnezeu, de care beneficiază păcătosul prin slujirea lui Hristos ca Mijlocitor în Sanctuarul ceresc, ; Evrei cap. 4:14-16. Terminarea acestei lucrări a timpului de har, a Domnului Hristos va marca încheierea timpului de probă al omenirii și încheierea timpului de har, înaintea celei de a doua veniri a Domnului. Când Domnul Isus Hristos va termina lucrarea de curățire a păcatelor celor credincioși și pocăiți ai Săi, ai celor ce compun biserica Sa răscumpărată, atunci va reveni cu mărire și cu slavă pentru a lua acasă pe cei răscumpărați și pentru a aduce plata cuvenită fiecăruia. A doua venire a lui Hristos va marca încheierea marii lupte. Știind că i se apropie sfârșitul, Satana se străduiește să-i amăgească pe oameni, să-i îndepărteze de la adevărul biblic și să-i țină în rătăcire pe cât mai mulți.

Cunoscând aceste lucruri, noi trebuie să ne pocăim pentru ca Domnul să se îndure de noi acum. Ziua Domnului va veni pe neașteptate, de aceea noi trebuie să avem o pocăință autentică cu multă rugăciune și veghere (1 Tesaloniceni cap. 5:1-11) pentru ca ziua aceea să nu fie pentru noi ca venirea unui hoț noaptea. În timpul nostru, când se împlinesc semnele revenirii Sale pretutindeni, trebuie să fim atenți cum le interpretăm și cum le înțelegem. Scopul semnelor ce au loc înainte de revenirea Domnului este pentru noi ca să facem toate pregătirile necesare pentru a fi gata pentru întâlnirea cu Domnul.

La revenirea Domnului Isus Hristos cu mare putere și cu mare slavă se va împlini făgăduința cea mai măreață a Sa: învierea sfinților și aducerea lor la viață veșnică; 1 Tesaloniceni cap. 4:13-16. Siguranța învierii celor din morminte ne-o dă învierea Domnului Hristos și Duhul Sfânt care este în noi ca o pecete și o arvună a moștenirii vieții veșnice; 1 Corinteni cap. 15: 13-25. Avem strictă nevoie ca Duhul lui Dumnezeu să locuiască în inima noastră. Romani cap. 8:11.

„Dar cetățenia noastră este în ceruri de unde așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos” Filipeni cap. 3:20,21. Atunci când va veni Domnul, va schimba trupul nostru și-l va face asemenea trupului Slavei Sale. De Întâia Înviere și de transformarea noastră vom avea parte numai dacă suntem a lui Hristos care ne-a iertat, ne-a răscumpărat și ne-a mântuit. „El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă... dar care a fost descoperită acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neprihănirea prin Evanghelie.” 2 Timotei cap. 1:9,10. Puterea morții a fost deja distrusă prin moartea și învierea lui Hristos (Romani cap. 6:9) și în baza acestui fapt, El poate să ofere nemurirea celor care devin părtași prin botez la moartea și învierea Sa, simbolic vorbind. Romani cap. 6:3,4; Coloseni cap. 2:12; Galateni cap. 3:27.

De asemenea, Biblia ne arată clar că darul nemuririi nu le este oferit credincioșilor la moarte, ci cu ocazia revenirii Domnului Isus, „la cea din urmă trâmbiță”. 1 Corinteni cap. 15: 51-54. Domnul Isus a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine chiar dacă ar fi murit, va trăi.” Ioan cap. 11:25.

Pentru a ne bucura mai mult de speranța pe care ne-o transmit aceste cuvinte rostite de Domnul Isus, trebuie să avem credință și să ne apropiem și mai mult de Dumnezeu cu umilință și pocăință, de tronul harului Său, de unde Domnul Hristos ne trimite tot ajutorul și în final mântuirea Sa. Evrei cap. 2:9, 17, 18.

În concluzie să medităm adânc la aceste lucrări minunate, la dreptatea lui Dumnezeu făcute prin Domnul nostru Isus Hristos pentru mântuirea și salvarea noastră veșnică. „Mijlocirea lui Hristos în favoarea omului în Sanctuarul de sus este tot atât de importantă pentru planul de mântuire ca moartea Sa pe cruce.”

Prin moartea Sa, El a început acea lucrare pe care, după înviere, S-a înălțat să o încheie în ceruri. ”Trebuie să intrăm prin credință și cu rugăciune dincolo de perdea, unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător.” Evrei cap. 6:20. Acolo unde se află Legea lui Dumnezeu care cere pedeapsă și moarte pentru păcătos, se reflectă lumina de la crucea de pe Calvar. Mântuirea omului a fost adusă la îndeplinire cu un preț infinit pentru cer. „Pentru cel credincios Hristos este Învierea și Viața. Prin Mântuitorul nostru s-a recâștigat viața care se pierduse prin păcat, deoarece El este învestit cu dreptul de a da nemurire. Viața pe care și-a dat-o în trup omenesc o ia din nou și o dă omenirii care primește mântuirea.” Romani cap. 5:21.

La revenirea Domnului Hristos toți cei sfinți, credincioșii Săi, biserica Sa din toate generațiile de oameni ce au existat pe pământ, și anume toți cei ce au scris numele în Cartea Vieții din ceruri, vor avea parte de întâia înviere și de transformarea trupurilor lor, vor fi răpiți de Domnul Hristos (1 Tesaloniceni cap. 4:17,18) și duși în Cetatea Sfântă din ceruri la Dumnezeu, unde se vor bucura și vor fi fericiți toată veșnicia în prezența lui Dumnezeu și a Domnului Hristos.

”Dumnezeu zice despre poporul Său:  ”Căci ei sunt pietrele cununii împărătești, care vor străluci în țara Sa! O, cât sunt de înfloritori! Cât sunt de frumoși! ” Zaharia 9:16,17. Măreția celor răscumpărați va fi o mărturie veșnică a îndurării lui Dumnezeu. El va arăta „în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Lui față de noi, în Hristos Isus.” Efeseni cap. 2:7.

                Aici, unde Fiul lui Dumnezeu a sălășluit în corp omenesc, unde Împăratul slavei   a trăit, a suferit și a murit – aici, când El va face toate lucrurile noi, cortul lui Dumnezeu  va fi cu oamenii, și „El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor!” Apoc.cap.21:3. Iar prin veacurile nesfârșite, când cei răscumpărați vor umbla în lumina Domnului, ei Îl vor preamări pentru Darul Său nespus de mare.” 

                „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie a lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. Robii Lui îi vor sluji. Ei vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor.” Apocalips 22:3,4.

                Doamne, ajută-ne să fim mântuiți și să ajungem în Împărăția Ta cea veșnică.

                                                                                                                                                             AMIN

În acest material s-au folosit și pasaje din doctrina AZȘ.

Ianuarie 2013

Olga Bucaciuc, Suceava