O legendă veche spune că un om oarecare a ajuns să fie acceptat să cânte în orchestra imperială din China, prin ajutorul unui  prieten foarte influent. Acest om pretindea că este un flautist excelent dar în realitate nu cunoștea nici măcar notele muzicale. Pentru o vreme el participa la toate concertele și de fiecare dată își lua locul său în orchestra imperială. În timpul concertelor el își lua instrumentul și mima foarte dibaci cântatul partiturilor. Într-o zi împăratul îi anunță pe toți membri formației orchestale că vrea să asculte pe fiecare membru cântând un solo la instrumentul preferat. Cuprins de panică omul care pretindea că știe să cânte la flaut a încercat să ia lecții de cântat, dar toate acestea nu l-au ajutat prea mult. Timpul trecea foarte repede și se apropia ziua când trebuia să stea în fața împăratului și să cânte la instrumentul său. La început se gândi că poate ar putea să aranjeze cu medicul presupunând că este bolnav, dar se temea că acesta va raporta împăratului intenția lui și atunci situația se va agrava și mai mult. Pentru a nu fi descoperit de înșelătoria sa, omul a luat o doză letală de otravă și astfel și-a încheiat prezența în orchestra imperială. I-a fost frică să fie confruntat cu muzica pe care el o cânta.

Meditând la această povestire m-am gândit la ziua când fiecare om va trebui să-și prezinte ”recitalul” în față tronului lui Dumnezeu. Apostolul Pavel ne spune că ”lucrarea fiecăruia va fi dată pe față: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. ” (1 Cor. 3:13) În ziua aceea se va vedea ce mărturie am lăsat în urma noastră, se v-a vedea ce am clădit pe temelia credinței, se va vedea cum am slujit pe Creatorul nostru.

Astăzi mulți oameni trăiesc în nepăsare, după bunul lor plac fără să se gândească la consecința faptelor lor. Mulți nici nu vor să se gândească la veșnicie. Foarte puțini sunt cei care se gândesc că va fi o zi când fiecare om pământean va trebui să dea socoteală în fața Marelui Judecător de viața trăită pe pământ. Apostolul Pavel ne spune că toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată a lui Hristos și fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu. (vezi Rom. 14:10-12) Daniel de asemenea ne spune că ”Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viața veșnică, alții pentru ocara și rușinea veșnică.” (Daniel 12:2) Ziua și ceasul când vom sta față în față cu faptele noastre este mai aproape ca oricând și de aceea trebuie să fim pregătiți în fiecare zi. Trebuie să ne numărăm bine pași, să ne cântărim bine vorbele, să trăim ca și cum astăzi ar fi ultima zi  pe pământ.

Mulți dintre noi nu ne dăm seama ce lăsăm în urma noastră. Influența noastră poate schimba viața unora în bine sau în rău. Vorbele noastre, cântările noastre, comportamentul nostru din famile, din biserică, de la locul de muncă, de pe stradă pot influiența viața celor din jurul nostru. Așa cum viața Domnului Isus și a ucenicilor Lui a influiențat viața noastră așa și noi suntem chemați să infuențăm înspre bine pe cei cu care intrăm în contact zilnic. Mesajele noastre scrise sau vorbite vor sta ca mărturie în ziua judecăți. Nimeni nu va avea puterea să șteargă ceva din zapisul lui Dumnnezeu. Timpul și ani nu vor avea puterea să decoloreze cerneala folosită. Abia atunci ne vom da seama de mărturia și infuiența faptelor noastre asupra celor din jur, dar s-ar putea ca pentru unii să fie prea târziu. Atunci vom afla dacă am cântat după partitura scrisă sau doar am ne-am jucat de-a pocăința.

Astăzi încă mai este timp să ne analizăm faptele și viața și să vedem ce melodie cîntăm și ce mărturie lăsăm în urma noastră. Este cântarea noastră în ton cu muzica cerului? Influiența noastră este demnă de urmat? Este viața noastră o lumină pe cărarea întunecată a lumii în care trăim sau ducem o viață duplicitară? Încercăm doar să mimăm că suntem creștini sau suntem creștini autentici? Întrebările ar putea continua la nesfârșit dar nu trebuie să amânăm nici o clipă fără să corectăm ce se poate corecta până nu e prea târziu. Să nu lăsăm ca influiența televizorului și a lumii din afară să pună stăpânire pe viața noastră. Să nu lăsăm mai jos standardul Sfintelor Scripturi. Să nu neglijăm timpul de părtășie din familie și de la Biserică. Să-i dăm Domnului tot ce avem mai bun, tot ce avem mai prețios ca să putem ține capul sus în ziua judecăți. Apostolul Petru ne spune să ”Lepădăm dar orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire; și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă ați gustat într-adevăr că bun este Domnul.” (1 Petru 2:1-3)

Se spune că o familie oarecare era plină de bucurie când aflase că unul dintre fii lor se întoarce acasă după o lipsă îndelungată.  Una din surorile mai mici  ale acestui tânăr  a început  să sară în sus de bucurie când a auzit că  fratele ei se va întoarce în curând acasă. Fără să piardă prea mult timp se îmbrăcă cu cele mai frumoase haine pe care le avea. Timpul trecea încet iar fratele ei nu sosea. I se făcuse foame și pentru a-și stâmpăra foamea luă un pahar de caco cu lapte și câțiva biscuiți. Agiatată cum era din neatenție vărsă paharul cu caco pe hainele ei frumoase. Uitându-se la rochia ei murdară începu să plângă și alergă în grabă la dulapul cu haine ca să se schimbe. Tocmai în acel moment auzi glasul lui Bob: ”Mary, Mary unde ești?” După cîteva clipe de căutare o găsi ascunsă în dulapul de haine plângând. Privind-o dreept în ochi Bob o întrebă: ”Ce faci tu aici surioară dragă?” Rușinată ridică capul și se uită țintă la fratele ei, apoi spuse: ”M-am pregătit toată ziua să te aștept. M-am îmbrăcat cu cele mai frumose și curate haine dar uite ce murdară sunt acum...”

Venirea Domnului Isus este mai aproape ca oricând și nimeni nu știe nici ziua nici ceasul când acest eveniment supranatural va avea loc. Atunci nu vom mai avea timp să ne schimbăm de hainele murdare. Fiecare din noi va trebui să ne prezentăm recitalul vieți noastre. Nu va mai fi timp pentru nici o repetiție ci va trebui să fim gata să cântăm ce am practicat toată viața astfel nu vom putea fi acceptați în oastea cerească a Mielului. Atunci se va vedea ce mărturie am lăsat în urma noastră. Se va vedea cui am slujit când am trăit pe pământ.

Înțeleptul Solomon ne spune ”Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine fie rău.” (Ecl. 12:13-14) Zic ca Domnul să ne ajute ca faptele și cântările îzvorâte din inimile noastre să fie în acord cu voia lui Dumnezeu.

Gicu Cotleţ