Matei cap.25,1-13: “Atunci Împărăţia Cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: “Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: “Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns: “Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă; ci mai bine duceţi-vă şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: “Doamne, Doamne, deschide-ne!” dar el, drept răspuns, le-a zis: “Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua şi nici ceasul în care va veni Fiul omului.”

  Domnul Isus Hristos când era pe pământ, prin tot ce a făcut şi ce a învăţat, a căutat să îndrepte pe oameni către Dumnezeu pe căile Sale sfinte, pentru mântuirea şi salvarea lor veşnică. Pilda celor zece fecioare spusă de Domnul Isus, reprezintă adevăruri esenţiale ce ar trebui să intereseze pe fiecare creştin. Împărăţia Domnului este reprezentată prin odaia de nuntă a mirelui, unde Domnul îşi va primi Biserica Sa, mireasa de pe pământ, reprezentată de fecioarele înţelepte. Scopul prezentării de către Domnul Isus a pildei celor zece fecioare este de a trezi conştiinţa tuturor creştinilor ce compun Biserica Sa, pentru a-şi vedea fiecare starea în care se află înaintea lui Dumnezeu şi să se pregătească pentru a fi siguri de mântuire şi de salvare veşnică. În această pildă, Domnul Isus, doreşte să ne aducă în atenţie acele adevăruri majore ce privesc vremea sfârşitului, a revenirii Sale, a pregătirii Bisericii pentru a-L întâmpina şi destinul veşnic al fiecărui credincios (Ps. Cap 33,12.18-22). Este experienţa bisericii, a acelor credincioşi care vor trăi chiar în timpul dinaintea celei de-a doua veniri a Domnului Isus Hristos în slavă. Domnul Isus Hristos, inspirat fiind de nunțile care se făceau la acea vreme în Orient cu obiceiurile lor: alaiul de nuntă, mirele care venea să-și ia mireasa este întâmpinat de 10 fecioare îmbrăcate în veșminte albe având fiecare candele cu ulei ce trebuiau să le aprindă la venirea mirelui pentru a-l întâmpina. Acest ceremonial avea loc la miezul nopții și se mai întâmpla ca mirele să întârzie. Fecioarele și nuntașii invitați trebuiau să-l aștepte pregătiți, pentru că nu știau când vor auzi strigarea de venire a mirelui. Cele zece fecioare ce așteaptă venirea Mirelui, reprezintă Biserica lui Dumnezeu cu două categorii de credincioşi care mărturisesc toţi că aşteaptă pe Domnul Hristos. Toate au candele, deci toate au credinţa bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu. (Ps.119,105). Untdelemnul ce trebuia să-l aibă fecioarele ca să-şi aprindă candelele este simbolul Duhului Sfânt. Toate cele zece fecioare au ieşit în întâmpinarea mirelui şi toate aveau candele. Dar este evidenţiată marea deosebire a fecioarelor: cinci fecioare nechibzuite (neînţelepte) nu au avut untdelemn să-şi aprindă candelele; iar cinci fecioare, cele înţelepte, au avut untdelemn suficient în vase pentru a-şi aprinde candelele. Tot aşa este şi Biserica ce trăieşte chiar înaintea revenirii Domnului Hristos. 

Toţi cunosc Sfintele Scripturi, toţi au auzit mesajele despre apropiata venire a Domnului Hristos, pe care-L aşteaptă cu încredere şi speranţă. Mirele întârzie să apară, toate fecioarele au aţipit în noaptea aşteptării. Intervine un timp de probă când credinţa este pusă la încercare, dar atunci când se aude strigarea:” Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!”, ca şi fecioarele nechibzuite, mulţi creştini nu sunt gata, nu sunt destul de pregătiţi. Atunci se vede deosebirea fecioarelor înţelepte şi pregătite, de cele cinci nechibzuite care nu au avut untdelemn pentru candele. În odaia de nuntă au intrat numai fecioarele înţelepte cu candelele aprinse. Ca şi fecioarele neînţelepte, care nu şi-au procurat din timp untdelemn pentru candele, deci nu s-au pregătit, tot aşa sunt creştini care nu au untdelemn în vasele lor. Ei sunt lipsiţi de Duhul Sfânt, nu au naşterea din nou şi viaţa le-a fost fără consacrare deplină în slujba ascultării de Dumnezeu, fără roade ale Duhului Sfânt conform cu Galateni cap.5, 22-26 şi Ioan 3, 3-5, având mulţumire de sine şi o credinţă superficială (Apoc. Cap. 3,15-17). Ei s-au considerat credincioşi lui Dumnezeu, doar făcând parte din Biserica Domnului, participând la slujbele de închinare din casa Domnului şi, datorită legământului încheiat cu Dumnezeu prin botez (1Cor. Cap.15,34). Cineva poate cunoaște foarte bine poruncile și făgăduințele Bibliei, dar dacă Duhul lui Dumnezeu nu întipărește adevărul în inimă, caracterul nu va fi transformat. Fără iluminarea Duhului Sfânt oamenii nu vor fi în stare să distingă adevărul de rătăcire și vor cădea pradă ispitelor iscusite ale lui Satana. Cei reprezentați prin fecioarele nechibzuite; totuși, nu sunt ipocriți. Ei au considerație față de adevăr. Unii ca aceștia se simt atrași către cei care cred adevărul, dar nu s-au supus cu totul lucrării Duhului Sfânt. Căci Duhul lucrează asupra inimii omului în măsura în care acesta dorește și consimte ca Duhul Sfânt să sădească în el o natură nouă. Cei reprezentați prin fecioarele neînțelepte au fost mulțumiți cu o lucrare superficială, ei nu cunosc pe Dumnezeu, nu au avut experiență și comuniune personală cu El, iar slujirea acestor oameni înaintea Domnului se transformă în formalism. Caracterul unei persoane se dă pe față pe timp de criză. Încercarea finală vine la încheierea timpului de har, când va fi prea târziu pentru unii ca să le mai satisfacă nevoile sufletești, la fel ca fecioarele neînțelepte. Atunci când au auzit strigarea venirii Mirelui, ele nu aveau untdelemn pentru a-și aprinde candelele și au încercat să-și procure atunci, dar era prea târziu: căci ușa odăii de nuntă s-a închis și nu au mai fost primite, nu li s-a mai dat nici o ocazie de pregătire și de mântuire, căci harul lui Dumnezeu s-a închis.

  Numai cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu nu le este de nici un folos. Teoria adevărului neînsoţită de prezenţa Duhului Sfânt nu poate reînviora sufletul, nici inima şi caracterul, încât creştinul, luminat de Duhul Sfânt şi de cuvântul Evangheliei să fie lumină prin faptele sale (Ioan cap.14,17). Duhul Sfânt lucrează asupra inimii omului în măsura în care, acesta doreşte şi-l cere de la Dumnezeu prin rugăciune (Fapte. Cap. 1,8.14 şi cap. 2,1-4; 1 Ioan cap.2,27). În funcţie de pregătirea lor, care nu a fost la fel, nu toate fecioarele au fost primite de mire în odaia de nuntă, ci numai cele cinci care au avut untdelemn pentru a-şi aprinde candelele. Aceasta a fost condiţia de bază pentru întâmpinarea mirelui. Celelalte cinci fecioare nechibzuite nu au putut intra şi ele în odaia de nuntă, deoarece li se stingeau candelele, nemaiavând untdelemn. În acele momente, fecioarele înţelepte nu le puteau ajuta şi nu le puteau da din untdelemnul lor. Pocăinţa şi căpătarea mântuirii sunt personale. S-au dus să-şi cumpere, dar când s-au întors pentru a fi şi ele primite de mire în odaia de nuntă, nu au putut intra căci uşa s-a închis. Nu au mai avut nici o şansă de a intra la nuntă cu toate bătăile lor în uşă şi cu toate strigătele lor disperate. Mirele le-a răspuns că nu le cunoaşte. Comparativ cu ce s-a întâmplat cu cele două grupe de fecioare la fel sunt şi două grupe de credincioşi ai Bisericii lui Dumnezeu. Ei se definesc aşa cum erau fecioarele din pildă: credincioşi nechibzuiţi (fără înţelepciune) care nu s-au pregătit şi nu au folosit timpul de har dăruit de Dumnezeu şi credincioşi care vor fi pregătiţi şi care vor intra în “bucuria Stăpânului lor”. Aceşti credincioşi găsiţi gata vor avea parte de mântuire şi de salvare în Împărăţia veşnică a Domnului, împreună cu toţi sfinţii de la întâia înviere (1Tes. Cap 4,14-18). Cei nepregătiţi, fără untdelemn pentru candelă, reprezentaţi de fecioarele neînţelepte, nu vor avea parte de răpire la a doua venire a Domnului, de mântuire sau de salvare veşnică (Matei cap. 7,21-23). Vor rămânea afară, împreună cu toţi nelegiuiţii ce au mers pe calea largă a pierzării, la chin şi la durere. Vor trăi cele mai îngrozitoare momente ale vieţii lor. Atunci se va vedea deosebirea dintre cei ce s-au pocăit cu adevărat şi au slujit pe Dumnezeu şi cei ce nu s-au pocăit de faptele lor rele şi nu au vrut să slujească pe Dumnezeu (Daniel cap. 12,1-3; Romani cap. 2,6-10.13; Maleahi cap.3, 17-18; Matei cap.25,31-46). Pentru a întâmpina pe Domnul la revenirea Sa în slavă este strict necesară, din partea fiecăruia, o pregătire temeinică, conform învăţăturilor Domnului Hristos, prezentate în Biblie. Pregătirea fiecărui creştin care doreşte mântuirea şi viaţa veşnică se impune toată viaţa cât uşa harului lui Dumnezeu este deschisă, de unde primim iertare şi tot ajutorul necesar. În parabolă, fecioarele înțelepte aveau untdelemn în vasele pe care le aveau împreună cu lămpile lor. Lumina lor a ars cu aceeași flacără în tot timpul nopții de veghe. Aceasta a ajutat la mărirea iluminației în onoarea mirelui. Strălucirea în întuneric a mai fost de ajutor în luminarea drumului spre casa mirelui spre ospățul nunții. Tot așa și urmașii Domnului Hristos trebuie să răspândească lumină în întunericul lumii. Prin Duhul Sfânt Cuvântul lui Dumnezeu este o lumină de îndată ce devine o putere transformatoare în viața aceluia care l-a primit. Căci uşa harului se va închide la revenirea Domnului Hristos, aşa cum a fost închisă uşa odăii de nuntă pentru fecioarele nechibzuite. Pentru creştinii nepregătiţi la timp, la revenirea Domnului va fi prea târziu să se pocăiască sau să se mai roage. Nu vor mai avea vreo şansă de mântuire (Apoc. Cap.22,11). În ce constă adevărata pregătire a credincioşilor pentru Domnul? În Împărăţia lui Dumnezeu nu se poate intra oricum, deoarece El doreşte din partea noastră, a celor credincioşi care am încheiat legământ cu El, o viaţă nouă predată în slujba Sa cu toată lepădarea de sine, o slujire şi o ascultare de toate poruncile Sale, din toată inima şi din dragoste pentru El (Matei cap. 28,19-20; Ioan cap.14,15-18). Prin credinţă să depindem de Dumnezeu, să punem pe primul loc în preocupările noastre zilnice pe El, împărăţia şi neprihănirea Sa cu multă rugăciune (Matei cap.6,33; Luca cap.12,31; Ioan cap.5,39). Copiii lui Dumnezeu trebuie să dea pe față Slava Lui. În propria lor viață și în propriul lor caracter ei trebuie să descopere ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei. Lumina Soarelui Neprihănirii trebuie să strălucească prin fapte bune, prin cuvinte ale adevărului și fapte de sfințenie. Domnul Isus Hristos spunea ucenicilor Săi:” voi sunteți lumina lumii... tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” Matei cap. 5:14-16 Aceasta este lucrarea pe care profetul Isaia o descrie atunci când spune:” împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenoriciții fără adăpost, dacă vezi un om gol acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți merge înainte și slava Domnului te va însoți.” Isaia cap. 58:7,8. Astfel, în noaptea întunericului spiritual slava lui Dumnezeu trebuie să lumineze prin Biserica Sa, spre a ridica pe cei doborâți și a mângâia pe cei ce plâng. Locuirea lăuntrică a Duhului Sfânt se va da pe față prin răspândirea iubirii divine în jur.

Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl, Domnul Isus Hristos – Răscumpărătorul nostru şi Duhul Sfânt pentru dragostea şi harul Său puse la dispoziţia noastră de a fi mântuiţi şi salvaţi pentru Împărăţia Sa veşnică. Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos, Fiul Său, şi prin Duhul Său cel Sfânt a făcut totul pentru mântuirea noastră din păcat şi de sub pedeapsa Sa cea veşnică (Ioan cap.3,16). Prin Cuvântul Evangheliei dat ca o lumină pentru noi, ne-a chemat şi încă ne mai cheamă pe fiecare de pe acest pământ, cât mai este timp de har, să-I aparţinem Lui şi să fim moştenitori ai Împărăţiei Sale veşnice. Pentru aceasta suntem chemaţi să ascultăm de El, de Cuvântul Evangheliei Sale. Zilnic să ne sfinţim viaţa biruind păcatul şi faptele să ne fie după voinţa Domnului (2Timotei cap.3,16-17). Zilnic să ne menţinem o legătură vie cu Dumnezeu în numele Domnul Isus prin: rugăciune, citirea şi studierea Bibliei, trăirea şi ascultarea de toate poruncile Sale. Să fim o lumină pentru lume, o adevărată mărturie pentru Domnul, de consacrare, dragoste pentru semenii noştri şi slujire conform cu cele scrise în Matei cap.5,1-12 şi cap. 5,39-40. Adevăraţii creştini sunt cei care au credinţă şi o dragoste statornică pentru Dumnezeu în orice situaţie a vieţii lor (Ps. Cap. 34,1), chiar şi în momente de criză şi încercare.”

  Religia Domnului Hristos înseamnă mai mult decât numai iertarea păcatelor, ea înseamnă îndepărtarea păcatelor și umplerea locului rămas liber cu harul și prezența Duhului Sfânt. Înseamnă iluminare spirituală și bucurie în Dumnezeu. Ea înseamnă o inimă eliberată de” eu” și binecuvântată de prezența continuă a Domnului Hristos. Când Domnul Isus Hristos domnește în suflet prin Duhul Sfânt atunci acolo este curăție și eliberare de păcat. 

  Rezerva de ulei a fecioarelor înţelepte, a credincioşilor pregătiţi să se întâlnească cu Domnul, este tocmai viaţa întreagă de neprihănire, de sfinţenie şi de lucrare pentru Dumnezeu, a faptelor bune ce au rămas scrise înaintea lui Dumnezeu în ceruri, având şi numele scris în cartea vieţii (Luca cap.10,20; Ezechiel cap.33,11.19; 2Timotei cap.4,8; Apoc. Cap. 3,11 şi Apoc. Cap 12,10-11). Deoarece revenirea Domnului nu ştie nimeni când va fi sau când Dumnezeu va hotărî sfârşitul călătoriei noastre de pe acest pământ, trecând la odihnă în ţărână, Domnul Isus ne spune în Matei cap.25,27. Să fim treji şi să veghem înseamnă să nu stăm în nepăsare faţă de voinţa lui Dumnezeu, să ne dăm toată silinţa pentru ca, prin tot ce facem, să-I fim plăcuţi şi să nu uităm nici o clipă pe Dumnezeu Tatăl şi pe Domnul Isus Hristos, Fiul Său, care ne-au creat şi ne-au răscumpărat pentru viaţa veşnică (1Corinteni cap.16,13-14). Să fim conştienţi de marele adevăr al Bibliei că suntem mădulare ale trupului Domnului iar El este capul Bisericii pe care o conduce. Şi ca mădulare ale Bisericii Sale să trăim şi să fim uniţi în dragostea Sa (1Corinteni cap.12,12-13). Domnul Isus Hristos, după ce şi-a dat viaţa ca jertfă de răscumpărare pentru Biserică, după învierea şi înălţarea Sa la cer, şi-a luat slujba de Mare Preot în Sanctuarul ceresc, la tronul de har, unde mijloceşte cu sângele iertării pentru noi. Pentru aceasta se cuvine să-I aducem tot respectul şi recunoştinţa noastră (Evrei cap.7,27 şi cap.9,14.15.28). Să fim atenţi şi să veghem asupra noastră şi a faptelor noastre. Teama de Dumnezeu înseamnă respect profund pentru El şi teama de a nu păcătui (Iov cap. 28,28; Ps. Cap.34,11-15). Să ne rugăm neîncetat cu mulţumiri cerând ajutor şi iertare de la Domnul Hristos (Efeseni cap.5,20; Luca cap.18,1; Luca cap.21,36; 1Tesaloniceni cap.5,17-18; Iacov cap.5,16). Să privim în propriile noastre inimi, pentru a vedea dacă suntem gata pentru ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului. Să stăruim în rugăciune pentru primirea Duhului Sfânt din plin în inimile noastre, care ne ajută prin lumina călăuzirii Sale să putem fi gata pentru Domnul (Ioan cap.16,13-15; Efeseni, cap.1,12-14).

  Caracteristici bine definite şi vizibile ale credincioşilor pregătiţi să întâmpine pe Domnul Isus Hristos la revenirea Sa în slavă: Supunere deplină faţă de Dumnezeu şi faţă de Duhul Sfânt. Experimentează zilnic naşterea din nou prin sfinţenie în toată purtarea. Cresc zilnic în asemănare cu Domnul Isus pentru desăvârşirea caracterului. Sunt maturi spiritual, cunoscând şi stăpânind bine adevărurile biblice şi nu se lasă duşi în rătăcire de învăţături înşelătoare (Efeseni cap.3,16-21 şi cap.4,14-15). Ştiu cum să se încreadă în Domnul, fiind liniştiţi în orice împrejurare a vieţii (Ioan cap.14,1.26-27). Sunt totdeauna gata şi doresc revenirea Domnului Isus (Luca cap.12,35-40; Apoc. Cap. 22,17.20). Ei au toată armătura Duhului Sfânt pentru a lupta lupta cea bună a credinţei (Efeseni cap.6). Sunt o lumină pentru lume, consacraţi, slujirii lui Dumnezeu şi semenilor cu trup, duh şi suflet. Adevăraţii creştini credincioşi sunt curaţi, umili, ne egoişti şi iubitori de Dumnezeu și de semenii lor. Se deosebesc de lume prin comportament, prin îmbrăcăminte, atât în zilele lucrătoare cât şi în ziua de închinare a Domnului. Arată un respect cuvenit pentru casa de închinare a Domnului. Din dragoste pentru Dumnezeu şi pentru semenii lor fac lucrarea misionară de vestire a Evangheliei, căutând salvarea multor suflete din întuneric (Fapte cap.1,8 şi cap.6,7; 1Petru 2,9-10) - exemplul apostolilor şi al lui Pavel. Biserica lui Dumnezeu de la vremea sfârşitului caută mereu ajutor prin rugăciune la Dumnezeu pentru orice împrejurare a vieţii. Este o Biserică unită în dragostea Domnului Hristos, în credinţă bazată numai pe cele scrise în Sfânta Scriptură. Se mai identifică cu oile adunate într-un singur staul şi a căror Păstor iubitor este Domnul Isus Hristos, deoarece El şi-a dat viaţa pentru oile Sale (Ioan cap. 10,1-16). Membrii adevăratei Biserici pregătiţi au acele inimi care sunt un pământ bun pentru sămânţa Cuvântului Evangheliei, aducând roade în ascultare şi neprihănire (Matei cap.13,23; 1Corintenicap.15,58). Biserica lui Dumnezeu a fost aşezată în lume în mod special de Domnul ca străjer şi purtător de lumină. În criza finală ce va avea loc pe pământ aceşti membri consacraţi ai Bisericii, care se închină numai lui Dumnezeu, vor fi ca cei prezentaţi în Apoc. Cap. 14,6-13 “Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus!” Adevăraţii credincioşi ai Domnului fiind foarte bine pregătiţi, vor aştepta, vor dori şi vor întâmpina pe Domnul când va avea loc revenirea Sa în slavă (Tit cap.2,13-14): Toţi cei care şi-au păstrat vrednicia şi numele scris în cartea vieţii. Pentru aceştia venirea Domnului Hristos va fi cea mai mare bucurie a lor, întâlnirea cu Domnul Hristos, Domnul Domnilor şi Împăratul Împăraţilor (Daniel cap.2,44; Ps. Cap.50,4-5; Apoc. Cap.21,3-4 şi cap.22,12-14). Pentru alţii va fi o zi de groază, nu vor şti unde să găsească salvare şi unde să se ascundă de mânia Domnului (Matei cap. 24,30; Apoc. Cap 6, 15-17).

  “Mijloacele mântuirii sunt aceleaşi, fără plată pentru toţi. De rezultatele răscumpărării se vor bucura aceia care s-au conformat în totul condiţiilor Biblice. Fiecare capitol şi fiecare verset al Bibliei este un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru oameni. Dacă Biblia va fi studiată şi i se va da ascultare, îi va conduce pe cei din poporul lui Dumnezeu, aşa cum erau conduşi israeliţii de către Domnul, ziua prin stâlp de nor şi noaptea de stâlpul de foc, pentru a ajunge acasă la Domnul în Canaanul ceresc (Exod cap.13,21-22).” (H.L.L.)

  Cât mai există har pentru iertare şi posibilităţi de îndreptare, să cerem de la Domnul Isus Hristos ajutor, pentru ca viaţa noastră să fie după voia Sa, pentru a fi primiţi în Împărăţia Sa cea veşnică (Apoc. Cap. 7,9-15). „Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” - (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor). Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului”. Acestea sunt adevărate cuvinte ale lui Dumnezeu.” (Apoc. Cap 19,7,8,9).

 AMIN

 

Olga Bucaciuc, Suceava