Diferenta intre nastere din nou  si convertire

de Aurel Munteanu – 10 Iulie 2013

  Nasterea din nou este un privilegiu ,  eveniment unic si ireversibil in viata celui credincios .

  Convertirea este un proces repetabil dupa fiecare pacat comis si se intinde pe tot parcursul cat credinciosul traieste in trup .

  Nasterea din nou este momentul cand Dumnezeu Duhul iti da in dar viata spirituala  fara sfarsit .

  Convertirea este intoarcerea ta zilnica catre Dumnezeu cu pocainta si credinta .

  La nasterea din nou initiativa si efortul il depune Dumnezeu Creatorul .

  In convertire efortul este depus de om, ajutat de Duhul Sfânt .

  Nasterea din nou tine  strict de vointa suverana a lui Dumnezeu .

  Pe cand convertirea este responsabilitatea omului fata de Creatorul sau .

  Nasterea din nou reprezintă venirea pe lume, din punct de vedere spiritual, trezirea la viaţă. Cel născut din nou este comparat cu un bebelus caruia ii trebuie lapte duhovnicesc .

 Dupa fiecare convertire credinciosul devine mai matur spiritual . Convertirea reprezintă creşterea spirituală.

  In convertirea credinciosului un rol semnificativ il  joaca chiar fratii de credinta .

  Pe cand in nasterea din nou doar singur Dumnezeu .

  Fara  nastere din nou nu poti vedea Imparatia lui  Dumnezeu .

  Fara convertire poti fi privit ca un vames si pagan in aceasta din urma – Mat 18 .17.

Naşterea din nou ţine de domeniul spiritului omenesc. Este infuzia de viaţă în duhul nostru mort.

Convertirea este procesul de transformare al sufletului nostru (intelectul, sentimentul, voinţa), pentru a le alinia standardului lui Cristos. Pe terenul sufletului are loc lupta între natura păcătoasă şi natura nouă. De fapt, convertirea, adică transformarea sau întoarcerea noastră este tocmai această luptă de aducere şi a sufletului sub ascultarea de Duhul lui Dumnezeu, aşa cum stau lucrurile la nivelul spiritului.

  De ce este confuzie asa de mare astazi intre nastere din nou  si convertire ?

  Deoarece  foarte multi crestini au fost invatati ca pocainta si credinta este contributia lor la nasterea din nou . In conceptia lor acestea sunt ,, partea omului in mantuire “  , obligand intr-un fel pe Dumnezeu sa le de-a Duhul implicit mantuirea .

  Ei uitand ce spune apostolul : ,,ca au fost  născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” in Ioan 1.13.